Din cer uri descinduta, a mea candida lira
N-am atarnat vrodata la poarta de-mparati;
Cand insa-ale lor fapte venind o-nsufletira,
Din secol pan’ la altul etern au fost cantati.
Virtutea prin puterea-mi devine o fiinta,
Ca zeu pre pamant are si templu, si altar;
Si viciul, din contra, din neagra locuinta,
Cu scorta lui de rele, e fatul lui Tartar.
Istoria prin mine ia chip, se-nfiinteaza,
Si libertatea muma a fericirii fac;
Eu timpului dau aripi, prin mine el viaza,
Si-n candida fecioara eu pacea o prefac.
La camp si la cetate, in noapte si in raza,
In carceri, pe ruine, pe oamenii mari cant;
Conser v ale lor nume in secoli de viaza,
Fac vie-a lor tarana, dau suflet in mormant.
Fu noapte, si acuma, cand soarele rasare,
Venii eroii vostri in lume-a celebra;
A lor tarana sacra la vocea mea tresare.
Si daca dormiti inca, cei morti va va-nvia.
Targovistea e templu l-a mea calatorie
Si p-ale ei ruine in pace ma asez,
Si lupte valoroase pe-ntinsa ei campie,
Si fapte mari, victorii naintea mea le vaz.
|