“Ramai fara suflare,
Ramai fara simtire
Si moarta toata sunt.
. . . . . . . . . . . . . . . .
Ci totul sa cuteze
Se iarta la sarac.”
(Sappho)
Extazea ma invie Ca mort sunt de placere,
Fiinta-mi muritoare in cer uri se stramuta
Genunchii-mi se mladie; si-n timida tacere
Se roaga numai ochii, caci limba-mi este muta.
Intind a mele brate, s-a tale s-au deschis
Si s-au intins si ele ca aripi protectoare;
La sanul tau e sanu-mi. Aievea e, ori vis?
Ca buzele-ti electrici s-a mele arzatoare
Se-ntampina in baciu; si sufletul ma lasa,
In sanu-ti se repede, din chin ca-n paradis,
Din marea lui durere la fericire pasa.
Un baciu! si iar altul! si altul inc-o data!
Ca sufletul meu vaduv cu-al tau azi se marita
Prin asta sarutare, la zei invidiata,
La oameni nestiuta, la angeli mult dorita.
E primul baciu, s-ultimul fie
Nou, si iar primul sa cheme alte;
Viu — sa-mi dea moartea, mort — sa ma-nvie,
Sa svol cu dansul la preainalte!
|