Bland serafim! o, inger! ce este-a ta solie?
Care iti este slujba? Ce vrei aicea jos?
Pacea vestesti tu lumii? Pacea aduci tu mie?
Ce flacari pui in sanu-mi, o, serafim frumos?!
Ochii tai e seninul,
Buza ta e zambirea,
Fata ta e blandetea,
Ca pieptu-ti nu e crinul;
Dragoste ti-e privirea,
Totul esti frumusetea.
Fiinta-ti lumineaza,
Marirea te-nconjoara,
Linistea te-nsoteste:
Pasu-ti de nainteaza,
Slava-mprejur u-ti zboara,
Preajma-ti pace vesteste.
Frumos serafim! imi place
La tine a ma uita,
In ochii tai a cata;
Lumina lor este lina!
In ochi-mi izbeste plina
Blanda lor, senina pace.
Tu ma inveti cantarea,
Tu imi insuf li pieptul,
Tu imi arati cararea
Care merge d-a dreptul
La fiica armoniei.
Lira ta e cereasca,
Glasul ei m-aripeaza,
Fiinta-mi pamanteasca
In zbor ul sau cuteaza
La scaunul veciei.
Si-n somnu-mi, si aievea fiinta-ti ma-nsoteste;
Chipu-ti mi-e fat-oriunde, in preajma mea el zboara
Din soare se repede, din luna straluceste,
Dupa pamant se nalta, din ceruri se coboara.
Pe la fantani m-asteapta, cu unda se rasfrange,
Cu frunza imi sopteste, cu zefirul suspina,
Cu valea imi raspunde, cu patima mea plange,
Cu dealul se inalta, cu campul se alina.
Cu floarea se da-n leagan, cu iarba undoiaza;
Livedea il arata, dumbrava-l subascunde;
In ziua si in noapte, la umbra si in raza
Nu e naluca,-mi spune, ma mangaie oriunde.
Durerea mi-o adoarme, lacrima el mi-o sterge,
Si pe pamant, si-n ceruri nadejdea mi-o arata.
Cu glasul constiintei el inainte-mi merge,
Bland, dulce, vesel; s-aspru nu l-am vazut vrodata.
Frumosi iti sunt ochii! fr umoasa ti-e fata!
Frumos iti e zborul, o, inger ceresc!
Si de-mi este draga, de-mi place viata,
E d-ast sfant nesatiu ca sa te privesc.
Fie ca-n veci astfel s-am a ta fiinta!
Fata ta sa-mi raza pana la mormant,
Ochii-ti sa-mi aprinza supusa-mi credinta,
Lumina-ti luceasca la slabu-mi cuvant!
Cand va bate ceasul intoarcerii mele,
Cand la judecata ma voi arata
(Momente ce omul le simte mai grele),
Tu s-atunci, o, inger, dar! ma vei urma!
* * *
Razboinice, viteze, heruvim infocate,
Implinitor prea strasnic urgiilor ceresti!
Repede inger!
Ochii tai scanteiaza,
Bratul tau e puterea,
Sabia-ti flacareaza,
Crunta iti e vederea,
Fata ta e fior!
In urma-ti e dreptate,
In preajma-ti strasnicia;
Glasul tau ma strabate,
Totul esti vitejia
Si fulger arzator!
Heruvim! ma-nfioreaza
Inmultita ta vedere,
Multii tai ochi privegheaza
Ca singura prevedere.
Eu te vaz, si ma sfiesc.
Inima-mi nu te uraste,
Tremura l-a ta ivire
Si-n adancul ei se naste
O fioroasa cinstire,
Un foc arzator, ceresc!
Eu vaz in tine pe-mplinitor ul
Acelei drepte urgii ceresti,
Eu vaz in tine pe pazitorul
Vechii rastriste cei stramosesti.
Astfel al lumii batranul Tata
Din pomul vietii c-a cutezat,
L-a fericirii poarta-ncuiata
Plangea pacatu-i cel neiertat.
Tu-mi opresti raiul, mi-aduci aminte
A mea greseala, si ma-ngrozesc!
Limba ta tace, n-auz cuvinte,
Dar iti ard ochii, ei imi vorbesc.
Cand viforul se scoala, cand cerul se manie,
Cand negura se-ntinde, cand norii se-mpletesc,
Cand focul serpuieste d-a lungul in tarie
Cu fulgerul, atuncea cu groaza te privesc.
Cand marea se rascoala, volbura-ntaratata,
Cand undele-i muginde se nalta spumegand,
Fiinta-mi ca o barca de cuget spulberata
Pe fiescare stanca te vede -; amenintand.
Si cand fumega muntii, vulcanul cand turbeaza,
Cand flacari rotitoare pana la ceruri zbor,
Cand tremura pamantul, vazduhul scanteiaza,
Al meu suflet te vede in orice meteor.
Pe orice spaimanteaza s-ameninta viata,
In orice loc de groaza, acolo te zaresc:
Ca tunetul ti-e glasul, ca fulgerul ti-e fata!
Fulger in mine trece cand ochii-mi te-ntalnesc!
Viforul bubuie, zboara,
Crivatul vajaie, trece,
Tremur ul salta, doboara,
Trasnetul arde, petrece
Cu cugetul cand vii.
Grindina bate, raneste,
Stingerea pasu-i urmeaza;
Seceta seaca, ster peaza,
Foametea rumpe, racneste,
Boalele zbiara, turbeaza,
Moartea doboara, coseste
Osanda tu cand tii.
Arata-mi osanda, in veci ma mustreaza,
Nu imi ierta vina catusi de putin;
In a mea viata tu ma indrepteaza
Cand fapte si ganduri rele ma intin.
Insa cand grozavul al meu ceas va bate
Si cand vei da semnul, o, drept her uvim,
Atunci ti-adu-aminte ca tu esti un frate
Cu-al meu bland si dulce, frumos serafim.
