Vulturul si bufa

Si-n svol facandu-si turul,
A fame ca o streche
In pipota-l patr unde;
Si cata-n jur oriunde,
Strabate cu vederea, o scorbura zareste,
Jos repede se lasa si cauta soimeste;
Isi vara in cuib capul, s-o slut-aci pereche
De pui starcita vede: piperniciti, puchiosi,
Cu ochii urdurosi
Si galbeni, si zgaiti;
Un glas pitigaiat,
Strident, discord si spar t.
Cit nu putu sa creaza pardalnicii c-or fi
Aceiasi despre care
Cu-atata infocare
Si lauda prea mare
In timpul conferintei amica i-a fost spus.
Asa, intinse gatul, curat d-orice prepus,
Si cioc! o data-n unul, si-n celalalt iar cioc!
Frumos, pe cum se cade, ti-i dumica pe loc.
Nu-si terminase bine
Imperiala cina,
Cand, iata, supravine
Si muma, lina, lina.
Ce vede, saracuta! incepe a tipa,
De uiete, blesteme padurea rasuna.
Pe raul sau confrate sperjur si tradator
Il face, dupa fapta-i, de lege calcator
Ce-nfrunta juramant.
Ci vulturul atuncea avea si el cuvant.

Parintii, ca parintii, isi ama fiii lor
Si cat de sluti sa fie ii cred de gratiosi.
Iar mai vartos in carte, cand dai d-un autor,
Paternul sau amor
E vai de om de mare! la Sarsaili puchiosi
S-auzi tipat de bufa, amate cititor !