La doamna A*** M***
“Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate,
Multimi de vinetele pe san mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate,
Imi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc!
Ah! inima-mi zvacneste! si zboara de la mine!
Imi cere nu-s’ ce-mi cere! si nu stiu ce i-as da:
Si cald, si rece, uite, ca-mi furnica prin vine,
In brate n-am nimica si parca am ceva;
Ca uite, ma vezi, mama? asa se-ncruciseaza,
Si nici nu prinz de veste cand singura ma strang
Si tremur de nesatiu, si ochii-mi vapaiaza,
Pornesc dintr-insii lacrimi, si plang, maicuta, plang.
Ia pune mana, mama, — pe frunte, ce sudoare!
Obrajii unul arde si altul mi-a racit!
Un nod colea m-apuca, ici coasta rau ma doare;
In trup o piroteala de tot m-a stapanit.
Oar’ ce sa fie asta? Intreaba pe bunica:
O sti vrun leac ea doara o fi vrun zburator.
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la mos popa, ori mergi la vrajitor.
Si unul sa se roage, ca poate ma dezleaga;
Matusile cu bobii fac multe si desfac;
Si vrajitor ul ala si apele incheaga;
Alearga la ei, mama, ca doar mi-or da de leac.
De cum se face ziua si scot manzat-afara
S-o man pe potecuta la iarba colea-n crang,
Vezi, catu-i ziulita, si zi acum de vara,
Un dor nespus m-apuca, si plang, maicuta, plang.
Brandusa paste iarba la umbra langa mine,
La raulet s-adapa, pe maluri pribegind;
Zau, nu stiu cand se duce, ca ma trezesc cand vine,
Si simt ca misca tufa, aud crangul trosnind.
Atunci inima-mi bate si sar ca din visare,
Si parc-astept pe cine? si pare c-a sosit.
Acest fel toata viata-mi e lunga asteptare,
Si nu soseste nimeni! Ce chin nesuferit!
In arsita caldurii, cand vantulet adie,
Cand plopul a sa frunza o tremura usor
Si-n tot crangul o soapta s-ardica si-l invie,
Eu parca-mi aud scrisul pe sus cu vantu-n zbor;
Si cand imi misca topul, cosita se ridica,
Ma sperii, dar imi place — prin vine un fior
Imi fulgera si-mi zice: “Desteapta-te, Florica,
Sunt eu, vin sa te mangai” Dar e un vant usor!
Oar’ ce sa fie asta? Intreaba pe bunica:
O sti vr un leac ea doara o fi vr un zburator;
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la mos popa, ori mergi la vrajitor.”
Asa plangea Florica si, biet, isi spunea dor ul
Pe prispa langa ma-sa, s-obida o neca;
Junicea-n batatura mugea, cata oborul,
Si ma-sa sta pe ganduri, si fata suspina.
Era in murgul serii si soarele sfintise;
A puturilor cumpeni tipand parca chemau
A satului cireada, ce greu, mereu sosise,
Si vitele muginde la jgheab intins paseau.
Dar altele-adapate trageau in batatura,
In gemete de muma viteii lor strigau;
Vibra al serii aer de tauri grea murmura;
Zglobii sarind viteii la uger alergau.
S-astampara ast zgomot, s-a laptelui fantana
Incepe sa s-auda ca soapta in susur,
Cand ugerul se lasa sub fecioreasca mana
Si pr unca vitelusa tot tremura-mprejur.
Incep a luci stele rand una cate una
Si focuri in tot satul incep a se vedea;
Tarzie asta-seara rasare-acum si luna,
Si, cobe, cateodata tot cade cate-o stea.
Dar campul si argeaua campeanul osteneste
Si dup-o cina scurta si somnul a sosit.
Tacere pretutindeni acuma stapaneste,
Si latratorii numai s-aud necontenit.
E noapte nalta, nalta; din mijlocul tariei
Vesmantul sau cel negru, de stele semanat,
Destins cuprinde lumea, ce-n bratele somniei
Viseaza cate-aievea desteapta n-a visat.
Tacere este totul si nemiscare plina:
Incantec sau descantec pe lume s-a lasat;
Nici frunza nu se misca, nici vantul nu suspina,
Si apele dorm duse, si morile au stat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
“Dar ce lumina iute ca fulger trecatoare
Din miazanoapte scapa cu urme de scantei?
Vro stea mai cade iara? vrun imparat mai moare?
Ori e—sa nu mai fie! — vro pacoste de zmei?
Tot zmeu a fost, surato. Vazusi, impelitatu,
Ca tinta l-alde Floarea in clipa strabatu!
Si drept pe cos, leicuta! ce n-ai gandi, spurcatu!
Inchina-te, surato! — Vazutu-l-ai si tu?
Balaur de lumina cu coada-nflacarata,
Si-pietre nestemate lucea pe el ca foc.
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curata;
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!
Pandeste, bata-l crucea! si-n somn colea mi-ti vine
Ca brad un flacaiandr u, si tras ca prin inel,
Balai, cu parul d-aur! dar slabele lui vine
N-au nici un pic de sange, s-un nas —ca vai de el!
O! biata fetisoara! mi-e mila de Florica
Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slabit
Si s-a palit copila! ce bine-a zis bunica:
Sa fuga fata mare de focul de iubit!
Ca-ncepe de viseaza, si visu-n lipitura
Incepe-a se preface, si lipitura-n zmeu,
Si ce-i mai faci pe ur ma? ca nici descantatura,
Nici rugi nu te mai scapa, fereasca Dumnezeu!”
|
