Amiaza maura

Simbolista-orientala

In aer e lene Amiaza de vara.

pacla greoaie de plina Sahara.

Ca tigru-ntre doua tigrese rivale,

Ce scuipa de turba si sange si bale,

Ahmet sta-ntre doua geloase neveste:

Fatmè - o minune, Biulbiul - o poveste!

Biulbiul este blonda, Fatmè este bruna;

O patima oarba si alta nebuna.

Ahmet simte bine ca fierbe in ele

O ura cumplita, o ura de-acele

Ce lasa din treacat in neagra lor cale

Ruine si sange si moarte si jale.

Sunt doua extreme, sunt doua-antiteze

Pornirea vrajmase, el vrea s-o calmeze:

“Pe-Allah stralucitul! pe santul profet!

Pe stele si luna! (racneste Ahmet

S-apuca hangerul) Fatmè! un ciubuc!

Mergi!”

“Nu vreau!!”

«Zic: du-te!!»

“Stapane ma duc!”

Fatmè se supune si pleaca fierband,

Cu zambet pe buze, cu blestem in gand…

Fatmè e departe Emirul Ahmet

Cu blonda Biulbiula vorbeste-n secret!

*

In aer e lene Amiaza de vara

E pacla greoaie de plina Sahara.

Biulbiul doarme-acuma deplin linistita.

Fatmè se intoarce Figura-i, palita

De focul ce-o arde, cu jale zambeste.

Ahmet ia ciubucul si tinta-o priveste.

“ Nebuno - el zice - te-apropie bine:

Cat n-ai fost aicea vorbii tot de tine”

“Stiu Doarme acuma potrivnica mea:

Stapane, vorbeste-mi si mie de ea!”

Biulbiul doarme dusa Emirul Ahmet

Cu bruna Fatmèa vorbeste-n secret

Si bruna, la randu-i, de vorba satula,

Adoarme alaturi cu blonda Biulbiula.

Emirul de vorba si dansu-i satul -;

De-o parte-i Fatmèa, de alta-i Biulbiul.

Ca tigru-ntre doua tigrese rivale

Ce dorm obosite, zdrobite de sale,

Adoarme-ntre doua domoale neveste:

Fatmè - o minune, Biulbiul - o poveste…

Si-n aer e lene Amiaza de vara

E pacla greoaie de plina Sahara!