Ion Luca Caragiale
Nastere: 1 februarie 1852 Haimanale, Prahova
Deces: 9 iunie 1912 (60 ani), Berlin
Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist roman, de origine greaca. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman și unul dintre cei mai importanți scriitori romani. A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane.
Caragiale a fost acuzat ca ar fi plagiat Napasta dupa o piesa a scriitorului ungar István Kemeny, intitulata "Nenorocul". Acuzația a aparut in 1901 in doua articole din Revista literara, semnate cu pseudonimul Caion. Furios, Caragiale s-a adresat presei din București, a aflat numele real al autorului (C. Al. Ionescu), l-a acționat in justiție și a caștigat fara probleme, grație pledoariei avocatului sau, Barbu Ștefanescu Delavrancea. Acest fapt a condus la decizia dramaturgului de a se muta impreuna cu familia sa la Berlin, in 1904, cand a primit o mult așteptata și disputata moștenire de la matușa sa, Ecaterina Cardini din Șcheii Brașovului (cunoscuta ca Mumuloaia, dupa porecla Momulo a soțului ei), careia afacerile imobiliare ii adusesera mari averi.
Inceputul activitații jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat, cu probabilitate, in luna octombrie 1873, la ziarul Telegraful, din București, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulata Curiozitați. Apropierea de ziaristica este confirmata, cu certitudine, odata cu colaborarea la revista Ghimpele, unde și-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: Car și Policar, in care sunt vizibile vioiciunea și verva de buna calitate. Numele intreg ii apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului Versuri in Revista contemporana. In numarul din luna decembrie 1874 al revistei, numele lui Caragiale a aparut trecut printre numele scriitorilor care formau "comitetul redacțional". Un moment esențial l-a constituit colaborarea la Revista contemporana, la 4 octombrie 1874, cu trei pagini de poezie semnate I. L. Caragiale. Gazetaria propriu-zisa și l-a revendicat insa de la apariția bisaptamanalului Alegatorul liber, al carui girant responsabil a fost in anii 1875 - 1876. In lunile mai și iunie 1877, Caragiale a redactat singur șase numere din "foița hazlie și populara", Claponul. Intre anii 1876 și 1877 a fost corector la Unirea democratica.
In ianuarie 1893, retras din ziaristica de la sfarșitul anului 1889, Caragiale a inființat revista umoristica Moftul roman, subintitulata polemic "Revista spiritista naționala, organ pentru raspandirea științelor oculte in Dacia Traiana".
Caragiale a fost și director al Teatrului Național din București. Titu Maiorescu, ministrul Instrucțiunii Publice, ocupandu-se de problema schimbarii conducerii Teatrului Național, dupa mai multe consultari a hotarat, la 2 iulie 1888: "Director al primului nostru teatru va fi tanarul dramaturg I. L. Caragiale". In varsta de numai 36 de ani, a deschis stagiunea, la 1 octombrie 1888, cu comedia Manevrele de toamna, o localizare facuta de Paul Gusty, in care interpreții au obținut succese remarcabile. Nefiind sprijinit de cațiva mari actori dramatici ai timpului (Aristizza Romanescu, Grigore Manoilescu și Constantin Nottara) și "sabotat" de unele ziare bucureștene, Caragiale s-a vazut nevoit sa demisioneze in 1889, inainte de inceperea stagiunii urmatoare, dupa ce dovedise, totuși, evidente resurse de organizator și o nebanuita energie.
Opera
Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o drama), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistica, parodii, poezii. Caragiale nu este numai intemeietorul teatrului comic din Romania, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, in special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic romanesc.
Citeste si:
|
|
