Sonet coloristaxiii
Icoanastravezie, in cadrulsumbru- al vietii,
Cu parul eisur-galben, cu ochiinchis-albastri,
Sclipideodataclara, visroz al tineretii,
Cum inobscure-azururi apar, pribegi,blonzi astri.
Ovaz fugand prin codrul celverde- ntre jugastri —
Era Eratoalba iluminand poetii. —
De-a eipriviri focoase ar firosit sihastrii
Paliti, chlorotici, vinetide greul batranetii.
Purta bacanta-minuferi, bujori siviolete,
Invesmantata magic indaurite plete
Si-nvarii polichrome bibiluri si altite
Imi aruncapupila-i divinecurcubeie;
Dar eu, nebun! zic:“Spectru! Cameleon- femeie!
Fugi! sufletul ti-enegru si matelepestrite!”