|
Catre mihail dragomirescu
|
|
Wilmersdorf-Berlin,
Hohenzollcrndamm 3 Hpt..
luni, 18/31.X1I.906! |
|
Draga Mihalache,
Iarta-ma ca nu ti-am raspuns mai degrab; m-am mutat, nici tu nu prea esti pana acuma proprietar - intelegi prin urmare. Acu, slava Domnului! m-am asezat, si iata ca, nu pe negandite, ma pun cu mare placere sa-mi implinesc datoria.
Mai intai, te felicit din tot sufletul ca pe un bun frate ca ai reusit, cu munca ta proprie, sa-ti statornicesti, in fine, o pozitie independenta, potrivita cu meritele si dorintele tale. Te mai felicit apoi ca-n fine ai divortai. Eu eram sigur ca asa o sa se ispraveasca dragostea. Trebuia odata onestul june ageamiu1 sa-si deschida ochii si sa vaza cat e de falsa batrana proxeneta sulemenita, canita si magiunita2 si sa se hotarasca odata a-i da un categoric adio-oriental, precum merita o asa paciaura lipsita de cea mai elementara omenie, si precum i s-a mai intamplat de atatea ori.
inteleg ca fara oarecare necaz nu se pot face astfel de divorturi: desteptarea din amagire ne da totdeuna cateva momente neplacute; buna-credinta inselata reclama o prompta razbunare - adica o tardiva reparatiune la paguba onestelor sentimente amagite. Daca insa lasam sa treaca primele momente ale necazului, atat de legitim de aminteri, vedem ca a pastra rancuna unei creaturi nedemne este a continua sa-i acordam si d-acu-ncolo, dupa dezamagire, o nemeritata consideratie. Sa pedepsim cu rusinea noastra nerusinarea altuia? Deloc! Asadar, mediteaza, spalandu-te de urmele necuratului contact, asupra lectiunii ce ai capatat, si, zambind, multumit ca n-ai platit si mai scump experienta, fereste-te pe viitor mai bine de alte pacaleli.
Si acum - destul despre murdare! - sa trecem la curate.
Ma cred dator frateste sa caut a te abate de la hotararea ta de a intreprinde Convorbirile, si iata de ce: fara oua, fara unt, fara sare si fara foc - doar numai cu tigaia, jumari nu se pot face, cat de mester bucatar sa fii! Tigaie si bunavointa stiu ca ai; dar tot asa de bine mai stiu ca, pentru rest, vei avea, in loc de oua, spanac, in loc de unt, spanac, - in loc de sare, spanac si iar spanac - iar cat despre foc ioc! Ei! te stiu prea cinstit bucatar ca sa nu-ti atrag staruitor atentia asupra aventurii in care, intr-un moment trecator de ciuda, voiesti sa te arunci. Am patit-o de-atatea ori! - Unde? cari-ti sunt colaboratorii?
Daca nu te-as sti ca esti un al doilea eu, pedant habotnic in privinta onestitatii profesionale in arta, nu as incerca sa torn apa rece peste fugoasa ta pornire. Dar te-ntreb: esti tu usuratec (ca nu vreau sa zic tocmai cuvantul potrivit) ca Iorga? cinic si lapadat de orice respect de cele sfinte ca Ghita Cosbuc? ori lovit cu leuca a la Densusiano? ori umflat de grandomanie ca toti zevzecii de la Dorohoi pana la Mehedinti? ori, in fine, literat de industrie ca Gorun et C-ie? scl scl.?
Cu mine? - Cu o floare, si mai ales cu una de toamna, nu se face primavara!
Asculta-ma pe mine. Esti tanar si voinic si curat: lasa pe contimpurani sa-si dea matschuri de natatiune in mocirla putrida care se numeste publicitatea actuala romaneasca - sport de imunditie; tu ramai curat, voinic si tanar pe mal, si, fiindca ai o catedra acuma, indreapta-ti privirile catra cei viitori, in cari ne ramane s-avem toata speranta. Vezi-ti, cu iubirea de adevar ce ti-o cunosc, de catedra ta. De la-naltimea ei, cauta a scapa cat poti tineretul de ratacirea in care sistematic il tine nenorocita noastra scoala - criminala institutie de stat! Spera, nu inceta un moment a spera, ca osardia ta cinstita va ajunge rasplatita odinioara cu o fericita recolta. Ca bravul pionier ratacind in livezile vergine ale salbaticilor pampasi, urmareste norocul cu entuziasm si izbanda cu convingere: trebuie sa gasesti odata s-odata intre scolarii tai capete nestrambe, in cari sa poata-ncapea intreg adevarul nepocit, si inimi curate in cari, fara teama de ingratitudinea terenului, sa arunci generos samanta frumoaselor sentimente -dragostea de limba, de gandire, de patria romana.
invata-i ca Adevarul si Frumosul sunt doua sfinte aratari ale Unuia, ale Este-ului, si ca deci trebuiesc privite cu evlavia adanca si desavarsita uitare de sine cu cari aldata Proorocul, suind pe naltul muntelui ca sa primeasca Poruncile divine, a privit rugul ce ardea fara a se mistui.
Mai invata apoi ca patria nu este o parvenita capritioasa cocheta, care are nevoie de curtezani fluturatici, cu zambete de cadril si dedicatiuni de madngaluri elegante; ci o nobila mama severa, careia-i trebuiesc copii jurati spre demne ispravi, cu calde batai de inima pe tacute, fara declamatiuni galante. Asta trebuie sa faci tu pentru multumirea deplina a sufletului tau si pentru sporirea fortelor lui; iar nu intreprinderi publicistice, din cari sa iesi spre batranete, ajunse prin ingrata uzura prea devreme, imputinat, amarat si scarbit.
Scuza-mi, draga Mihalache, poliloghia (triviala, poate) in favoarea prietiniei nestramutate ce-ti pastrez. Crede ca sunt adanc simtitor la dovezile de stima si iubire ce-mi arati ca totdeuna. Cand ai un moment liber, rogu-te raspunde-mi: mare multumire imi face, in departatul exiliu, frumoasa si inimoasa ta proza.
Salutari distinse doamnei tale de la a mea si de la mine. Fiti sanatosi si veseli! Sfintele sarbatori si Anul nou la multi ani cu bine!
O frateasca imbratisare de la
vechiul tau prietin,
Caragiale
|
|
Pune poezia Catre mihail dragomirescu pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|