| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Pe cer de Ana Blandiana Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cella delavrancea
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Luca Caragiale
|
|||
| [1909] | |||
|
|
|||
| A fost odata un copil mintos care, de mititel, se deosibea intre ceilalti de seama lui prin pornire la biruinta grea - apucatura de suflet mare. Din cea mai frageda varsta, jucaria de predilectie a copilului era sa domesticeasca un cal salbatic Cu indaratnicie - puterea vointei neinduplecate - se apropia hotarat de monstrul nesupus si cauta sa-l atinga sa-l mangaie si-1 atingea si-1 mangaia frumos. Monstrul simtea parca, la atingerea copilului, ca are a face cu un viitor stapan, care o sa-l biruie, tocmai fiindca-l iubeste copilul cel mintos mai presus de orice pe lumea aceasta, si ca in biruinta lui - a monstrului asa de greu de domesticit, care la atatia s-atatia le-a frant gatul -copilul si-a pus tot pretul vietii lui Si numai rari copii inteleg asa de mititei rostul si pretul vietii lor - si numai aceia, rari, de mititei stiu porunci incet-incet, l-a tot mangaiat copilul, pana cand, intr-o zi, in fata lumii din satul lui, care-i stia patima lui copilareasca, i-a infipt mainile-n coama: calul - salbatic - s-a smucit, tarand pe copil, sa-l zdrobeasca; dar indata micutul i-a sarit in spinare si au pornit in goana, si au pierit in larg, departe, pana unde nu mai puteau apuca ochii celor de fata. Multi au zis: "Copilul asta se duce la pierzanie O sa-i franga gatul dihania salbatica!" Dar o baba, care cunostea pe copil de mititel, de cand el se tot apropia sa mangaie calul nesupus, a gandit: "Nu-i frange gatul, ca si-a gasit stapanul! Cu sufletul se calareste, nu cu trupul, si calaretul asta mititel are sufletul covarsitor salbaticiei calului!" Locuri straine multe a strabatut calaretul, si, pe unde a colindat, lumea care vedea tineretea lui si intelegea mai bine decat cei din satul departat ce incercare de suprema bravura face el - voind sa biruie pana la stapanire desavarsita pe neinduplecatul monstru -l-a-mbratisat, l-a-ncurajat si l-a admirat Si multe cununi i-a aruncat cu respect si dragoste, fiindca nimic nu inspira unui suflet intreg atata dragoste si respect cat triumful unui suflet mare. intr-un tarziu dupa aceea, cand unii uitasera de copilul dus departe, si cand altii, putini, inca-i mai duceau grija, iacata, se-ntoarce, din departari, acasa-n satul lui copilul cu calul lui, domesticit. Toti din sat, care mai de care, il intampina cu vorbe frumoase si cu manunchiuri de flori, sa-i arate cata cinste se rasfrange asupra satului intreg din biruinta micului erou in urma tutulor se vara si baba batrana, aducandu-i si ea o floare proasta de camp. Au voit unii s-o dea la o parte pe baba, dar ea le-a zis: - Nu se poate Trebuie sa primeasca si de la mine un semn de multumire si de dragoste. Copilul stie ca, de mult, de cand se tot apropia sa-si mangaie calul, eram si eu dintre putinii cari nu se-ndoiau de biruinta lui. Si, intorcandu-se batrana catra tanarul erou, i-a zis: - Sa traiesti, sa-l stapanesti! si-a gasit stapanul! Ei! asta e numai o mica poveste; dar o poveste nu trebuie todeuna sa fie mare ca sa poata cuprinde un adevar Tanarul erou este Cella Delavrancea; monstrul salbatic domesticit este Arta; iar baba batrana aceea sunt eu. |
|||
Pune poezia Cella delavrancea pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |