| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Ceva despre teatru
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Luca Caragiale
|
|||
| [1896] | |||
|
|
|||
| Daca mi-ar fi vreodata permis sa dau povete unor artisti dramatici, le-as spune, fara sa stau mult la ganduri: alegerea repertoriului este o chestie importanta pentru voi dintr-un singur punct de vedere - al potrivirii pieselor cu fortele de care dispuneti. in afara de acest punct de vedere, o piesa n-are nici o importanta pentru voi, ca artisti. Arta dramatica este o arta de perfectie: astfel ea are un scop special - reprezentarea, reprezentarea frumoasa. Voi trebuie sa conciliati acest scop cu al dramaturgului; nu trebuie niciodata sa i-l subordonati. Numai cu aceasta conditie puteti sa va impliniti misiunea voastra artistica si sa desavarsiti-intentia artei. Alegeti piesele cu care puteti sa va produceti voi mai bine, si nu stati un moment la indoiala: aruncati departe o minunata drama pe care n-o puteti executa convenabil macar, si preferiti-i o farsa slaba de tot pe care o puteti executa admirabil. Teatrul in care actorii joaca bine, - acela este adevarat teatru, iar nu acela in care se joaca piese bune. Frederic Lemaitre si Millo au facut minuni, unul cu o piesa stupida, ca Roberl Macaire si cestalalt cu o puerilitate ca Lipitorile satelor Si vai de Shakespeare si de Moliere cazuti pe mani cum stiu eu! Dar iata ce citesc intr-o dare de sama asupra inaugurarii noului teatru din Iasi: "Piese ca «Muza de la Burdujeni», «Poetul romantic», «Cinel-Cinel», ne amintesc timpurile copilariei teatrului nostru. Oricum ar fi jucate, nu ne intereseaza". Daca as fi cetit aceasta violenta afirmare in vreo revista de pretentie, nu mi s-ar fi parut de loc ciudata, fiindca sunt deprins cu epidemiile estetice care bantue scolile noastre literare. insa am citit-o intr-o foita foarte inteligenta, care se distinge tocmai prin moderatiune - in «Era noua» din lasi. Am zis «violenta», fiindca nu gasesc un epitet mai potrivit pentru o afirmare calma pe care n-o inteleg deloc. Adica, pentru ce o piesa care ne aduce aminte de copilaria unui teatru, ce nu prea e nici tanar inca, nu ne-ar mai interesa, «fie cat de bine jucata»? Pentru ce? Pentru ca piesa ar fi prea primitiva ca factura, prea simpla ca tehnica, prea naiva ca patrundere sufleteasca? Dar eu stiam ca piesele nu se-mpart in primitive si moderne, simple si complexe, naive si rafinate: stiam ca se-mpart pur si simplu in piese bune si rele, frumoase si urate, inteligente si neroade. O piesa cat de primitiva poate fi foarte frumoasa, precum o piesa cat de moderna poate sa fie din contra foarte proasta. Autori, care au ramas clasici, si vor incanta lumea totdeauna, sunt, din punctul de vedere al tehnicei si al facturii, foarte primitivi; si autori moderni, a caror factura a atins culmea rafinarii, trec unul dupa altul, avand fiecare o clipa de succes, si dupa aceia se duc sa se-nece in adancul uitarii. Stiam mai cu-seama ca o piesa de teatru, intrucat nu e urata nici neroada, n-are alti sorti mai puternici de a ne interesa desavarsit decat felul cum o fi jucata. Teatrul are, ca si Muzica, mare asemanare cu Arhitectura. Piesa dramaturgului si a muzicantului sunt ca planul desinat al arhitectului; ele noteaza pana in cele mai mici amanunte o constructie - o gramadire rationala de materialuri. Dar pe cata vreme constructia celui din urma ramane una, fixa si durabila, si voind sa se repete, va fi tot aceeasi, fiindca materialurile sunt inerte, constructiile dramaturgului si a muzicantului se fac in miscare; incep, se petrec, si se sting in cateva momente sub atentia noastra, si voind sa se repete sunt totdeauna altfel, fiindca materialurile lor sunt insufletite. Toate, insa, si planul si piesa si compozitia, fara executie materiala, raman simple deziderate. Fara-ndoiala o comedie, o sonata sunt frumoase (daca sunt) si la cetire; si planul unui palat poate fi frumos si la vedere; si cu atat sunt mai frumoase, cu cat ne putem ridica la inchipuirea executarii lor. Dar, desigur, ele nu ne pot da niciodata, prin inchipuirea aceasta aceea ce ne-ar da prin infatisarea lor reala, imbracate in formele materiale cerute. Prin urmare la teatru, arta executiunii are o importanta cu atat mai mare, cu cat materialurile lor de constructie sunt deosebite suflete omenesti, iar nu pietre si lemne. in arhitectura bolovani peste bolovani au sa stea pe un anumit reazim, si sub o anumita greutate, ce nu trebuie sa le depaseasca rezistenta- echilibrul stabil, in teatru sufletele omenesti trebuie sa se miste; puterea constructiei rezida intr-un echilibru nestabil. Din aceasta rezulta ca executarea buna a unei comedii slabe poate s-o scape de cadere, iar o executare prea slaba poate face sa se surpe cea mai frumoasa piesa. Si pentru aceea virtuozitatea artistului dramatic a avut si va avea totdeauna in afara si independent de literatura respectiva, o atat de mare importanta. Toate astea le stiam si eram sigur ca le stie si autorul sirurilor din inteligenta foaie ieseana; mai stiam asemenea ca cele trei batrane piese, de care e vorba, desi primitive, sunt foarte bune, in orice caz mult mai bune decat multe altele tinere. Pentru aceea afirmarea calma din «Era Noua» mi s-a parut atat de violenta. |
|||
Pune poezia Ceva despre teatru pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |