Duminica viitoare incepe in sala Ateneului o serie de concerte simfonice sub directia cunoscutului sef de orchestra d. Peters. Nu putem recomanda indestul publicului amator de muzica buna aceste productiuni artistice.
La Peters e vadit ca interesul succesului artistic domneste, iar nu succesul intereselor materiale. Peters e inainte de toate un artist in adevaratul inteles al cuvantului, un artist constiincios, capabil si pasionat de arta lui. El incepe modest si fara multa reclama, si nu ma indoiesc ca va gasi ceea ce cauta - aprobarea amatorilor inteligenti.
Iata, avem, prin urmare, la Bucuresti, doua orchestre pentru concerte simfonice: una Peters si alta Wachmann.1 Asta e bine. Desi, in mare parte, compuse de aceleasi elemente, cele doua orchestre se vor deosebi, in productiile lor, prin gustul de alegere a repertoriului si mai ales prin modul de interpretare.
Fara indoiala, concertele d-lui Wachmann au lasat totdeauna mult, foarte mult de dorit, daca vrem sa judecam strict. Orchestra, compusa din elemente de stransura, fara unitate si traditie de interpretare, fara spirit artistic, cu repetitii ingalate, nu ne-a dat pana acuma decat aceea ce se poate numi productie mediocra, pacotila, marfa ieftina de arta. Nu e insa mai putin adevarat ca datorim noi, amatorii, mult, foarte mult, neobositului Wachmann, care, cu sacrificii mari la inceput si cu putine foloase mai tarziu, a dat publicului bucurestean maretele lucrari ale maestrilor clasici. Si Wachmann are drept sa fie mandru de aceasta.
Peters vine astazi cu modestie sa dea si el o serie de concerte simfonice. Cunosc pe acest artist, stiu cata constiinta pune in exercitarea frumoasei sale profesiuni si nu ma indoiesc de succesul moral ce-l asteapta.
Va avea si succesul material? Sa vedem. In orice caz, ar fi pacat ca o intreprindere atat de folositoare pentru cultura publicului romanesc sa nu poata reusi.
|