Criticele lui gherea

Vezi toate poeziile poetului
Volumul III. Editura Socec si Comp. [1897]



Zilele acestea a aparut al treilea volum de Critice al lui Gherea. O parte insemnata din volum contine articole de critica asupra unor critice ale altor critici. Eu, cetatean al unei tari care se afla intr-o situatie destul de critica in privinta producerilor si prea productiva in privinta criticelor, simt fireste satiul pentru cele din urma, cu atat mai mult cu cat mi-e sete de cele dantii; asa ca nu mi-ar putea da prin cap sa incerc a face si eu vreo critica asupra volumului de Critice al lui Gherea.
Mai la urma, la ce bun atata incunjur? Nu ma pricep la critica si de aceea nici nu o fac; mi s-a parut totdeauna ca un om nu trebuie sa incerce decat ce poate face. M-as margini dar a spune ca volumul lui Gherea a aparut; autorul are prea putina nevoie de reclama din partea mea sau a altuia, cu atat mai putina cu cat, in publicitatea noastra serioasa, o lucrare intelectuala nu este o afacere. Dar" sunt dator a spune cateva cuvinte despre volumul pe care bunul meu amic Gherea mi l-a trimes cu urmatorul autograf:
. "Iubitului meu adversar politic si literar, Caragiale."
Autograful acesta, cu toata oroarea ce am de critica, ma sileste sa-i fac macar cateva comentarii. Voi cauta sa fiu scurt.
Adversar politic nu pot sa-i fiu lui Gherea, fiindca el nu face politica - si cred ca foarte bine face; politica e terenul faptei, nu al teoriei. Adversar literar iarasi nu pot sa-i fiu, fiindca adversar literar nu pot fi decat omului lipsit de talent, oricat de putin talent as avea eu insumi. Gherea stie bine ca, daca e vorba de literatura si de arta, pentru mine nu pot incapea nici sistema, nici opinie, nici tendenta, nici morala; nu poate incapea decat numai si numai talent. El stie bine ca pentru mine, cand e vorba de frumos, nu mai poate fi vorba si de bun sau rau, de drept sau nedrept, de onest sau neonest. Frumosul este singurul atribut potrivit al lumii, tot asa de nemarginit ca si dansa; precum in ea nu incape decat ea insasi si nu mai poate incapea altceva, fiindca oriunde tot ea este, asemenea si cand e vorba de frumos, numai de el poate fi vorba si de nimic altceva.
Astfel dar, cum as putea fi eu adversarul politic si mai cu seama adversarul literar al lui Gherea? Doar poate ca el ar vedea adversari in oameni cari vad ca mine, cu toate ca ei nu se simt deloc a-i fi lui adversari.

Daca nu impartasesc parerile cuiva, acela nu poate zice numaidecat ca-i sunt adversar; caci atunci ar trebui sa fiu adversarul tutulor celor ce au o parere sau o sistema, deoarece eu nu sunt in stare sa am vreo parere si nici sa impartasesc vreuna pe de-a-ntregul. Pentru mine parerile sunt egal de legitime, egal de intemeiate si, prin urmare, egal de respectabile. Nici una insa nu poate sa faca pentru mine lege, caci in lumea aceasta, care-mi da numai infatisari, ar trebui sa fiu din cale-afara las ca, marturisindu-mi ca nu pot avea eu insumi o parere statornica, sa ma injug la parerea altuia, pentru ca el a avut bravura sa mi-o strige la ureche cu un ton mai mult sau mai putin rastit.
Fie din lipsa de educatie intelectuala, fie din insuficienta de cultura, sau de organizatie a spiritului, n-am putut niciodata jura in verba magistri; si daca n-am facut aceasta pana acuma, varsta mea e o garantie pentru mine ca n-am sa reusesc a o face nici de acum incolo. Am comparat totdeauna fenomenele ce se numesc spirite omenesti cu corpurile ceresti. intre unul si altul sunt prapastii haotice; unul altuia, din colosalele mase proprii de lumina, nu-si trimet decat o fasie subtire de palide raze. intre un om si altul este adesea ca de la o stea la alta. Arde colo un soare urias si dincolo altul. Printre invartitoarea pulbere de lumi, un colos de flacari d-abia zareste pe celalalt, ca o scanteie ce clipeste, pierduta in negura fara fund Ba cati inca nu se mai zaresc deloc si unul de altul nici macar nu banuiesc.
Adesea tot asa se pricep oamenii intre ei si pot intelege unul altuia sufletul.
Se poate cineva numi oare adversarul unei idei, unei pareri, unei sisteme numai si numai pentru ca nu e in stare sa aiba, necum sa impartaseasca, o idee, o parere, o sistema? Dar daca nu pot avea, nici nu pot impartasi vreuna, va sa zica atunci sunt egal adversarul tutulor si oricareia; si daca, astfel, sunt adversarul oricareia, sunt prietenul oricareia alteia, contrarie aceleia. Care va sa zica, as fi in acelasi timp si prietenul, si adversarul oricarei idei, pareri, sau sisteme Dar asta ar fi absurd.
Ei bine, nu! Orice idee, parere sau sistema, pentru mine e absolut, in sensul cel mai absolut, indiferenta. Nu o pot nici pretui, nici despretui, nici primi, nici respinge, nici aplauda, nici suiera. O idee, parere sau sistema, ori va trece pe dinaintea mea, ori va trece pe dinaintea unui par de telegraf, aceeasi urma va putea lasa. Ce poate sa aiba valoare si pret pentru mine este talentul, puterea cu care acea idee, parere sau sistema, cu desavarsire nule prin ele insele, se pot sustine si manifesta fata cu posibila mea iritabilitate intelectuala.
Putin le pasa la doi ochi iubitori de lumina, putin le pasa de dimensiunile, sistema de rotatiune si revolutiune, in genere de legile cosmice cari stapanesc existenta si miscarea unei departate stele: ea va insemna pentru ei numai atata cate raze de lumina poate cumva sa le arunce de acolo de unde neinteleasa putere i-a poruncit sa se afle.
Caci lumina nu o judec, ci o vaz, si bucuria mea e potrivita cu intensitatea cu care ea a ajuns la mine, iar nu cu judecata mea despre bogatia si conditiile izvorului care mi-a trimis-o.
Gherea e un critic de sistema, ca orice critic serios; sistema lui insa putin ma importa; ce ma importa e talentul cu care el si-o urmareste.
E, in adevar, un om de mare talent, care mi-arunca, cu articolele lui, multa lumina. Volumul lui din urma si mai ales articolul despre Cosbuc mi-au dat o mare multumire intelectuala. Una poate si mai mare mi-au dat-o cele cateva randuri privitoare la productiile mele literare. Gherea e singurul critic care se ocupa serios de aceste lucrari, cu mai multa bunavointa, poate, decat ele ar merita. Se intelege, ca om ce sunt, nu pot ramanea neatins de aceasta insemnata onoare si regret ca nu pot plati talentatului critic indatorirea de inima care mi-o face cu atata gratiozitate: eu, inca o data, nu sunt critic. Astfel dar, ce as putea zice mai mult decat am zis despre criticele lui? poate, dupa obiceiul pamantului, deplorabile platitudini amabile, sau observatiuni de pretentie ridicula Nu El n-are in nici un caz nevoie de rusinarea mea.
Mai la urma, Gherea are destula constiinta de talentul lui ca sa nu mai aiba nevoie de complimente banale, nici sa-i mai pese de dezaprobari puerile si precipitate; se va multumi desigur perfect cu o salutare calduroasa din partea prietinului sau indatorat,
Caragiale

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Criticele lui gherea pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani