Ati avut vreodata imprudenta sa sustineti ca liberalii sunt tot atat de inepti pe cat sunt de rai? Muscati-va limba si varati-va mintile'n cap: nu se pronunta cineva asa de usor asupra unui mare partid.
Ia sa vedem.
Pana la deschiderea Camerelor, toata lumea credea ca chestiunea Ghenadie era o chestiune foarte grava, a carei solutie intrece imaginatia celui mai fertil reporter.
Cate combinatiuni n'am facut eu insumi, cautand o solutiune la intrebarea: ce se face cu monahul Ghenadie?
Mai intai gandeam: hotarat, colectivistii n'au alta scapare decat sa se impace cu monahul; sa-l reintegreze in scaun, cerandu-i scuze de reaua lor purtare, si facand o solemna si crestineasca retractare a miselestilor lor calomnii. Apoi, apeland la patriotismul lui, sa-l roage calduros a renunta numaidecat de buna voie la scaunul arhipastoresc, pentru a da nenorocitei afaceri o incheiere cu caracter de impacaciune sincera si leala de ambele parti, iar nu cu caracter de biruinta dintr'o parte - lucru ce ar fi fost din cale afara pagubitor dignitatii puterii Statului, indestul de compromisa prin dibacia d-lui Dim. Sturdza.
Dar, venind la aceasta din urma idee, ma gandeam la uzurpatorul Macbeth, inglodat atat de adanc in calea relelor, incat ii e mai greu sa se'ntoarca inapoi decat sa mearga'nainte din ticalosie in ticalosie.
A facut-o? - a facut-o Ce-i mai ramane fata cu incapatanarea, cu atat mai primejdioasa, cu cat e mai dreapta, a victimei?
Sa se umileasca, in metanii, in fata caterisitului? Sa ingenunche inaintea unui om, fie acela chiar un sfant martir, prestigiul puterii timporale? Sa faca din Caldarusani o Canossa?
Nu. E o crima ce s'a facut cu Ghenadie! Dar ratiunea de Stat poate uneori scuza o crima, mai ales atuncea cand reparatiunea ei ar putea sdruncina mai rau Statul decat a facut-o ea insasi.
Aceasta din urma conjectura mi se paru alaltaieri aproape realizata, cand aflai ca guvernul are de gand sa reteze nodul gordian: sa convoace sambata mare colegiu electoral si fara vorba multa, sa dea un urmas lui Ghenadie.
Mi-am zis atunci: ticalosi, dar nu pe jumatate - ticalosi intregi. Si asa tot e bine.
In sfarsit, sambata o sa strigam: habemus papas, in loc de papam! Atat mai bine! se va dovedi ca partidul colectivist este, pe langa altele, si consecvent.
Colectivistii, se stie, pusesera odinioara de gand si promisesera sa suprime una din mitropoliile tarii si sa declare pe cea din Iasi singura mitropolie a Bisericii autocefale romane. Ei! au vazut oamenii ca nu-si pot indeplini promisia in sensul acesta, si atunci fiindca ei fusesera contra a doua scaune, s'au gandit asa: de vreme ce nu se poate sa avem un singur mitropolit, nu vom avea nici doi - vom avea trei. Si astfel, pe sambata, eu, naivul, speram sa avem un mitropolit la Bucuresti, unul la Iasi si altul la Caldarusani - acesta, special insarcinat a tine corespondenta si relatiile oficiale ale Bisericii noastre cu Bisericile romane surori
Habemus papas
Isi inchipue oricine cu ce legitima nerabdare asteptam mesajul Ma rog, ati vazut mesajul.
Nu; sunt fenomenali colectivistii!
Cand eu imi bateam capul de grija lor, ei gaseau mijlocul pe atat de ingenios pe cat de simplu pentru a potoli spiritul public, pentru a linisti lumea romaneasca intreaga care fierbea de neastampar si se pierdea in conjecturi, asteptand rezolvirea afacerii Ghenadie.
Ei bine, ne-o da mesajul, aceasta mult dorita rezolvire.
Ghenadie?
Mitropolit?
Dar astea sunt nascociri absurde, iesite din imaginatia bolnava a lui Fleva Putem noi oare vorbi de asa absurditati in mesaj? Mitropolit? care mitropolit?
Ghenadie? dar Ghenadie nu exista. - Sa nu vorbim prin urmare de loc de Ghenadie.
S'apoi sa mai spuie ca d-nii colectivisti nu sunt ingeniosi! Ma rog.
*
P.S. - In ultimul moment, aflu dela cativa colectivisti de frunte ca alaltaieri luni niste bande conservatoare, sub ochii armatei si ai politiei, facute prizoniere, au avut indrazneala sa atace Universitatea din Bucuresti, sa stalceasca pe studentii cari se gaseau in salile de cursuri si sa devasteze edificiul.
Ceva mai mult, bandele indraznete ale conservatorilor au mers cu infamia pana la a forta pe d. Paul Statescu, politaiul capitalei, si pe directorul politiei, cari plangeau de ciuda, sa se puna in fruntea miselestilor lor ispravi.
Toate acestea, apropos de ce, credeti?
Apropos de chestiunea Ghenadie.
Asa se simplifica sub un guvern inteligent toate chestiunile complicate.
|