Sarac, fara putere,
In lume sunt ursit
Prin valuri de durere
Sa trec necontenit
Am suflet dar suspine
Printr-insul trec mereu,
Precum trece prin vine
Al mortei fior greu;
Caci el daca iubeste
Un dulce nenufar,
Iubirea-i se umbreste
De un dispret amar!
In van vreau prin iubire
Ferice sa ma fac:
Vai! nu e fericire
Aici pentru sarac!
O zi n-avui senina
In care sa traiesc;
Viata-mi azi declina,
Ca floarea ma palesc!
Durerea mi-este mare,
Profund e al meu dor!
O! lacrime amare,
Grabiti! caci voisa mor!
|