Poetul zilei
Emil Lazarescu
(0 - ?)

80 Poezii

Poezia de azi

Intunericul si poetul
de Mihai Eminescu
ĪNTUNERICUL
Tu care treci prin lume străin şi efemer,
Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer,

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata

Exces de onoare

Vezi toate poeziile poetului
[1897]



A aparut zilele acestea, in Editura Socec, primul volum de Discursuri parlamentare - 1866-l876 ale d-lui Titu Maiorescu. La p. 43, in prefata "asupra dezvoltarii politice a Romaniei sub domnia lui Carol I", autorul enumera pe domnii cari mergeau la intrunirile "Junimii literare" din Iasi inca din anul 70; apoi, dupa un etc, ne trimite in josul paginii la aceasta nota:
"Membri mai erau capit. T. Serbanescu, N. Burghele, Al. Farra, Caraiani, Paicu, Burla, Bodnarescu, Miron Pompiliu. Ceva mai tarziu vin Eminescu, Slavici, Tasu, G. Panu, Lambrior, B. Conta, T. Nica, P. Misir, Al.I. Philippide, G. Varnav-Liteanu, B. Bossy, colonelul Bengescu-Dabija, Chibici-Ravneanu, C. Leonardescu, Meissner, Volenti, A.C. Cuza, Strajan, T. Istrati, Ollanescu-Ascanio, dr. Christea Buiucliu, Duiliu Zamfirescu, I.L. Caragiale."

Ce-o fi cautand numele meu aci, atata nu-nteleg, incat, cu toata aversiunea ce-mi inspira banalitatea citatelor clasice, am sa intrebuintez acuma unul, neputand gasi ceva mai potrivit spre a-mi exprima gandirea: " je n 'ai merite ni cet exces d'honneur" etc.1
Eu stiu ca am fost din intamplare odinioara la o intrunire literara a "Junimii" in casa onor. d. Titu Maiorescu, la Bucuresti, intr-o seara din toamna anului 1877 Erau acolo o suma de ilustratiuni literare si politice; dar e asa mult de atunci, incat nu mi le mai aduc aminte pe nume. Si iata cum s-a intamplat sa merg: eram prietin cu Eminescu de mult, intalnindu-ne, mi-a propus sa-l insotesc la o adunare literara, am primit bucuros, fara sa presimt ce avea sa mi se-ntample.
A fost o perfidie din partea amicului meu sa ma atraga acolo: toata noaptea, caci s-a cinat dupa serata literara, s-a ras cu o verva nespusa pe socoteala mea, care fusesem denuntat de Eminescu ca un vechi brav al republicei de la Ploiesti. Dar mai la urma nu-mi pasa: am petrecut asa in "Junimea", in vremea ei de prosperitate curat morala, incat pentru a uita petrecerea aceea ar trebui sa fiu nu un ingrat, ci un om absolut lipsit de spirit.
De atunci n-am mai avut nici o atingere cu acea societate literara, decat, poate, vreodata-n treacat, lucru de care nu-mi pot aduce aminte; caci n-am jucat absolut nici un rol deosebit in "Junimea", afara doar de rolul de naiv din seara aceea, singura de care mi-aduc aminte, avand de ce. Dar inca o data nu-mi pare rau de asta: a juca un rol cat de ingrat, numai sa-l joci constiintios si cu sinceritate, oricat de nul ar fi succesul practic, ba chiar daca ti-ar pricinui mai tarziu nereparabile mahniri; tot e oarecare multumire sufleteasca.
insa, pentru una sau doua vizite facute "Junimii", vizite intamplatoare, cari nu leaga la ceva pe cel ce le face si mai ales pe cel ce le primeste, crez ca onor. d. Maiorescu imi acorda o onoare prea exagerata trecandu-ma si pe mine dupa atatea figuri remarcabile ale unui cerc literar. Este o limita de la care, pentru un spirit cat de mediocru, onorurile nu mai sunt acceptabile. Numele cuiva, fie acel nume mare, potrivit, mic sau absolut nul, pus unde i se cuvine, inteleg; dar sa-l trantesti asa, unde nu se potriveste, de ce? doar pentru ca tocmai nu se potriveste.

De exemplu, eu, dupa petrecerea aceea, memorabila, pentru mine, se intelege, de la onor. d. Maiorescu in toamna anului 1877, cand eram foarte tanar - sunt de atunci douazeci de ani pierduti - am mai petrecut cu multa lume - mai des cu oameni de seama mea, cu oameni de o treapta inferioara mai rar, si uneori si cu oameni foarte sus pusi. inchipuiti-va ca intr-o lucrare a mea, dupa ce-as enumera pe cei cu cari am avut in clin si in maneca odinioara, as pune o nota jos cam asa:
"Am mai petrecut pe urma cu dd. A, B, C Mai tarziu apoi am mai petrecut cu dd. Nita, Stoica, Agop, Maiorescu."
Mi se pare ca nu s-ar potrivi deloc - caci las' ca am petrecut asa de in treacat cu onor. d. Maiorescu, incat n-am de ce sa-i pomenesc aci numele; dar apoi n-am petrecut cu d-sa tocmai la sfarsit, am petrecut foarte de mult, cu mult inainte de a ma gandi ca am sa petrec o data si cu Nita, Stoica si Agop.
De aceea, neavand dreptul sa ma magulesc vazandu-mi numele la urma notitii de care e vorba, sper ca ilustrul orator, la o noua editie a Discursurilor parlamentare, va binevoi sa mi-l stearga de acolo.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Exces de onoare pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani