Adesea ori auzi pe unii sceptici, cari nu cred in nimic, cari nu vor sa inteleaga ca omenirea are o menire, sustinandu-ti ca inventia tiparului a dat intre altele omului si mijlocul de a-si arata dobitocia si a-si exercita perfidia; ca presa libera este adesea un testimoniu de paupertate intelectuala a unei natii si un document de rele naravuri si rele apucaturi. Uita insa scepticii sa socoteasca marile avantaje ale presei.
Un exemplu recent le va astupa gura. Iata-l:
Gheorghe Marin, un om modest pana alaltaeri, devenit astazi ilustru, a fost omorit si chinuit, torturat si asasinat de comisarul Cretu.
Dupa ce l-a ucis, comisarul asasin a pus cativa sbiri de au luat cadavrul si l-au ingropat noaptea.
Ce ar fi devenit nenorocita vaduva si orfanii victimei, daca nu era, gata la postul sau, sentinela neadormita a opiniei publice, presa ?
Din nenorocire pentru Gheorghe Marin si familia, presa a aflat aceasta tragica imprejurare, si cu toata sinceritatea si buna credinta de care este capabila, a dat alarma cu atata energie incat asasinii au trebuit sa bata 'n retragere.
Ei, ingroziti de descoperirea infamiei lor, s'au dus in toata graba la locul unde ingropasera pe mort, l-au desgropat si i-au dat drumul, amenitandu-l insa ca daca va spune cuiva cele intamplate il omoara si-l ingroapa iar.
Si astfel, gratie glasului puternic al presei, Gheorghe Marin a fost redat familiei sale si societatii.
Suntem in dulcele Pastelui; sa zicem cu totii: Gheorghe Marin a 'nviat ! - Adevarat a 'nviat !.
|