| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
poem de vacanta de Geo Dumitrescu Astazi am sa scriu pe coala noptii un poem gindit intr-o alta viata. Ca niciodata si ca intotdeauna Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Intelectualii
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Luca Caragiale
|
|||
| [1899] | |||
|
|
|||
| Intelectualii! Iata un soi pretios de cetateni, de lipsa caruia patria noastra nu se poate plange. Slava Domnului! avem destui. Odinioara, intelectualii, mult mai putini la numar ca astazi, formau un fel de secta, care respingea sistematic orice contact cu profanii. Sediul acestei pretioase secte era la cafeneaua Brofft, -singura rima posibila la moft, - peste drum de Capsa, in pravalia caselor Zerlendi, unde acuma se afla Luvrul de Bucuresti. Acolo -precum odinioara muzele in Parnas - se adunau intelectualii spre a-si impartasi inaltele cugetari si inspiratiuni, gustand un fel de ambrozie, compusa din putin lapte, putin «jvart» si putin zahar, si numita in limba vulgara «caputin». De aceea, profanii invidiosi, cari nu erau admisi sa se apropie de intelectuali, i-au poreclit pe acestia: «caputinisti», de unde, apoi, orice dezbatere prea mult prelungita despre lucruri ideale, despre inalte chestiuni de arta, litere, stiinte, s-a numit «caputinism». Aceea a fost prima perioada, cum am zice perioada eroica, a «caputinismului» si «caputinistilor». Cafeneaua Brofft, poate tocmai din cauza mandriei excesive a intelectualilor, a inceput sa-si piarza incetul cu incetul clientii, cari consumau altceva decat «caputin». Ar fi lucru oarecum explicabil: omul inferior se gaseste foarte stramtorat intr-o atmosfera prea inalta. Ce sa caute un biet mojic de rand acolo unde se strang persoane de elita? Din pricina intelectualilor, sau din alta pricina, putin importa, cafeneaua Brofft, mergand din ce in ce mai slab, a trebuit pana la urma sa se desfiinteze. Dar intelectualii nu puteau ramanea pe drumuri; trebuiau deci sa-si caute un nou sediu numaidecat Atatea chestiuni arzatoare de estetica, de filosofie, mai stiu cu de ce! reclamau solutiuni urgente. «Caputinistii» isi alesesera un local mult mai frumos si mai confortabil decat cel vechi; isi stramutara sediul la Fialcowsky, cafenea-cofetarie celebra, mai ales pentru beltelele ei. Aci, - lucru foarte ciudat! si care nu s-ar putea explica decat prin teoria evolutiunii -, aci s-a facut o schimbare insemnata in moravurile intelectualilor. De unde, la Brofft, erau foarte exclusivi si din cale afara discreti, discutand pe soptite, asa ca sa nu le poata profanii auzi inaltele intelepciuni - la noul sediu, incepura sa primeasca alaturi cu ei, deocamdata la mese invecinate, apoi chiar la masa lor proprie, musterii cari nu luau «caputin», oameni cu totul nedemni de a se numi intelectuali. Apoi, dezbaterile «caputiniste» incepura sa se faca in gura mare, asa ca toata lumea profana de cafenea si cofetarie, ba vara chiar din piata Teatrului, le putea auzi perfect. Dar daca zic ca lumea profana le putea auzi, asta nu insemneaza ca le si putea pricepe. Numai alesii le-au putut pricepe, si asta a facut un mare bine public: incet-incet, si din ce in ce mai numerosi, incepura sa iasa din randurile lor, o suma insemnata de tineri a caror vocatiune era sa fie intelectuali. Pana aci nu se stiusera numara, neavand un semnal de raliare, o eclesie. Aceasta a fost perioada clasica a intelectualilor. in curand, potrivit principiului evolutiunii, eclesia a numarat asa de multi adepti, incat Fialcowsky nu i-a mai putut incapea si ei au pornit care incotro sa propavaduiasca Azi, mai mult ca totdeauna, la noi mai mult decat oriunde, intelectualii sunt, am putea zice, inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales cand e vorba de miscarea «culturala». Ei fac ploaie si vreme buna, ei tarifeaza preturile succeselor si decerna laurii, ei condamna, ingadue sau incununeaza - in literatura, in teatru, in arte, in stiinta, in fine in tot: ei! ei, intelectualii! Aceste exemplare de lux ale omenirii misuna astazi prin toate unghiurile publice. Lipsiti cu desavarsire de vreo falsa fudulie, intelectualii intra in toate localurile de consumatie si se amesteca bucuros cu toti comunii muritori. Asta e o tactica iezuitica, asa crez eu; caci, pentru a renunta acesti alesi la mandria lor legitima si a se apleca asa cu dinadinsul la contactul nostru, trebuie ca au un scop si acela desigur nu poate fi altul decat luminarea maselor ignorante. Odata cu iesirea de la Fialcowsky, care numaidecat s-a desfiintat si el ca si Brofft, eclesia «caputinista» a trecut din perioada clasica in perioada politica: de la revelatiune la apostolat. Iata-i La orice masa de la berarii, birturi, cafenele, daca sunt trei musterii, unul desigur este un intelectual. Ce face el, omul ales, alaturi cu cei doi profani? isi indeplineste misiunea: propaga, lumineaza, vulgarizeaza. Sunt chelneri cari, dupa cate au prins pe apucate din dezbaterile si conferentele intelectualilor, pot face mart pe un profesor de universitate, mai ales daca l-or lua repede. Dar mai la urma, o sa ma-ntrebi dumneata: - Bine, dupa cate mi-ai scris aci, cam inteleg eu ce sunt intelectualii, dar atata nu mi-e de ajuns; as voi sa-mi dai o definitiune mai scurta si mai limpede; sa-mi spui deslusit: ce este un intelectual? - Bucuros, raspund eu; iata: Omul care despretueste orice ocupatie de imediata utilitate si pentru el si pentru lume si se deda la nobila profesiune de ganditor -se numeste un intelectual. Sunt mii si mii de unelte in lume: glont si navod, plug si sapa, tesla si randea, ciocan si nicovala, cot si terezii -cine le mai stie pe toate? un intreg arsenal inchizitorial! fara acesta omenirea n-ar putea stoarce binele ei din sanul naturii, din sanul mamei crude, care mai totdeauna trebuie apucata strans in cleste, canonita, batuta pana la sange, ca sa-ti dea o picatura de lapte. Ei! Intelectualul e prea bland fiu ca sa-si maltrateze cumva mama. Mana lui, care n-are alta menire decat sa treaca usor pe frunte-i, s-ar murdari la atingerea vreuneia dintre uneltele de tortura. Intelectualul a venit in existenta terestra inarmt cu o unealta mult mai nobila, o zestre divina: gandirea! Acu destept ori ba, spiritual ori nerod, cu scaun la minte ori lovit cu leuca - astea sunt intrebari absolut indiferente; e destul ca poate zice cu toata siguranta: «Eu? Eu sunt un intelectual!». |
|||
Pune poezia Intelectualii pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |