Ion prostul

Erape vremea cand purtau

cocoanele niste turnùriaviiii

S-un malacofaixipiramidal

si alte multe umpluturi

Ion Ciortei, un toparlan,

un romanas de vita veche,

Purtand suman, purtand itari

si-o turcaneasca pe ureche,

A fost luat la militari

da-n loc sa dea de greu si el

Ion ajunse vistavoi,

la domnul colonel.

Baiat voinic, facea de toate:

era randas, spalatoreasa,

Si vizitiu si bucatar,

si sofragiu si fata-ncasa.

Ion putea fi orisice,

ma rog, si doica-ar fi putut;

Dar moasa casii l-a aflat

ca are laptele batut.

Asa, Ion cu colonelul

lucra-ntr-o seara la grapat,

Cand iata doamna infoiata

sus in balcon s-a aratat.

Ion numaidecat se-ntoarse

si se opri pe ganduri dus,

Uitandu-se plin de mirare

la malacof in sus.

Dom colonelul il intreaba:

“Ce te-ai holbat asa, tigane?”

“Ma mir, traiti, don coronel,

ma mir de ce vaz la cocoane:

Cu malacofu-asa umflat

cum poti s-o pupi? ca nu sepoate

Nici sa te-apropii.” “Mai ce prost!

Cand vreau s-o pup, si-l scoate.”

“Si-l scoate? a raspuns Ion;

asa ti-e vorba? A-o-leu!

Asa, traiti, don coronel

Asa o pup si eu!”