| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
La mormantul unei artiste
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Luca Caragiale
|
|||
| [1896] | |||
|
|
|||
| Zilele trecute s-a stins in Bucuresti, la o varsta nu tocmai inaintata, o veche cunostinta a mea - Teodora Patrascu, pensionara a Societatii dramatice. Noi o numeam, acum aproape treizeci de ani, scurt - Tudorita. Sa lingusesc pe morti? Pentru ce? Pe vii", inteleg. Lingusirea este o energie care nu trebuie risipita zadarnic. Mai poate un mort sa-mi faca vreun rau sau bine? imi poate intoarce macar lingusirea? Atunci, sa spun drept. Era o creatura foarte putin ciudata. Inteligenta opaca; aproape analfabeta, si talent destul de putin. in schimb, culmea bunatatii; foarte simpla si blanda - talente foarte rari la teatru. O nebiruita patima pentru arta rapise pe aceasta buna creatura de la alte cariere, unde-ar fi fost desigur mai fericita, si o aruncase pe scena. inceputul merse greu, pana cand, din norocire, ochiul deprins al neuitatului Pascaly descoperi in debutanta noastra stofa unor succese nu tocmai imposibile, cum credeau altii, mai putin patrunzatori. Asta, prin 65. Tanara eleva era de o frumuseta remarcabila. Ovalul figurii de-o taietura antica, putin cam prea dezvoltat; corpul inalt si mladios, cu talia foarte sus, si voinic, fara bogatie de carne; mersul mandru si hotarat ii dedeau un aer de baiat - un tip clasic de june lazaron napolitan de o seninatate si o dulceata extraordinara. Afara de astea, un contralto grav, bine timbrat si foarte simpatic. Toate insusirile ei facura pe Pascaly sa destineze pe Tudorita pentru travesti. Omul, cu patrunderea lui sigura, nu se insela. Cu multa rabdare, cu neobosita staruinta, cu minunata lui metoda de serinare, ajutate de ravna si devotamentul fara margini ale elevei, el facu din acea mare naiva inculta o pretioasa utilitate. Eminescu visa foarte tanar pentru Tudorita un Endymion intr-un act. Pentru nenorocirea debutantei, poetul tocmai atunci a fost ridicat din teatru de parinti si trimes transito la Viena: Endymion a ramas astfel un vis pierdut de poet. Dar nu e nimic. in acelasi an, Tudorita a jucat cu un succes enorm pe micul Raphael Marecat din Intimii lui Sardou. Strengarul acela care saruta cu furie orice camerista ii iese inainte - el, pe care d. Marecat-tatal il recomanda ca e o "fata mare"! si care se-mbata pana la lesin cu un trabuco furat din tabachera lui papa - era incantator. Parca-l vad, cu costumul dichisit, cu capul frizat, cu zambetul prefacut, cu naivitatea-i si apucaturile-i de copil, aci prea razgaiat, aci tinut prea de aproape. Poate nimbul particular care-mpainjeneste amintirile fugitei copilarii ma inseala; dar nu cred sa mai zaresc vreodata un asa de gratios Raphael. Dar tanarul si elegantul Aramis din Muschetarii! Ce frumos si dulce cavaler! De mult nu mai vazusem pe acesti juni, foarte de mult; ii si uitasem, cand, acum un an, am avut o halucinatie; veneau inaintea mea, pe Piata Teatrului, brat la brat, un colegian strengar din zilele noastre cu un nobil cavaler inca imberb din vremea Anei de Austria. Un moment - si se desfacura de brat, topindu-se in aer. In locul unde ei disparura vazui pe vechea mea prietina -Tudorita. Dumnezeule, ce schimbare! ce grosime! ce matofeala! Ma-nselasem: era matusa tinerilor Raphael si Aramis. in voluminoasa ei silueta, mi se paruse ca-i vad pe dragutii baieti. Matusica era bolnava si grozav de mahnita. Cu aceeasi naivitate de odinioara, mi s-a plans de nedreptatea ce i-o facuse teatrul, sub acoperimantul caruia si-a fost petrecut toata viata. Fusese pusa fara voie la pensie. Tinerii din teatru, cruzi ca toti tinerii, socotisera pe vechea lor camarada incapabila sa mai dea vreun concurs institutiei, desi ea pretindea ca este inca destul de valida si nu se invoia in ruptul capului sa cedeze. Vechea noastra prietina, amarata pana in fundul sufletului fu silita sa paraseasca scena si sa primeasca "o m'izerabila pensie, dupa atatia ani de suferinte, de sacrificii si de creatiuni!" A! creatiuni le! lata ce face atat de groaznica parasirea scenei! Cand actorul se retrage, si mai ales de sila, simte catastrofa unor nenumarate morti. Cand el isi ia adio de la garderoba lui, lasa acolo trupurile atator fiinte, cari au fost carne din carnea lui. Acolo raman tepene atributele materiale ale atator alte vieti, cari fusesera scoase din viata lui insusi. Multiplul ei ramane pentru el insusi numai ca niste amintiri duioase a unor stralucite fiinte, pe cari le-a iubit cu toata patima. imparati mareti au fost aceia, cersetori leprosi, briganzi ingrozitori, martiri sublimi, parinti nenorociti, fii denaturati, inamorati eterici, batrani egoisti, oameni toti - nebuni si cuminti, prosti si dracosi, buni, rai, gelosi, incornorati, naivi, infami, gloriosi, taratori, deplorabili, ridiculi - dar toti eroi, si toti, acum, morti. Usile garderobei se-nchid peste ei ca niste lespezi grele: vecinica lor pomenire! iar el, care a fost ei, iese incet pe poarta teatrului ca pe poarta unui cimitir, unde a parasit surdei uitari atati iubiti si zgomotosi copii: se-ntoarce singur acasa, sa-si astepte si el moartea, uitat si parasit, in tacerea unei departate mahalale. Raphael! Aramis! A! creatiunile mele! |
|||
Pune poezia La mormantul unei artiste pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |