in vremea razboiului din urma, pe vara, lui lorgu Caragiale ii venise iar furia sa joace - caci era retras din teatru de vreo cativa ani si avea functia de comisar comunal la hala din piata Amzii. Despre «aceasta ocupatie burgheza si prozaica, si despre caderea lui din gloria artistica trecuta» - asa zicea el - facuse intr-un moment de inspiratie cateva versuri lirice cam asa:
Dup-atati ani de fala,
De arta, poezie,
Ma vaz vataf la hala
Peste macelarie;
Si bietele bucheturi,
Ce-adese-am secerat, in niste zarzavaturi
Acum s-au preschimbat!
Acuma, apucat de nostalgia culiselor, intocmise o trupa de nespalati si luase cu chirie locul viran de pe Podul-Mogosoaii in fata stradii Umbrii, unde s-a cladit mai tarziu casele lui Iericiulescu. Pune dulgherii sa-i faca o scena, boteaza localul «Gradina Basarabiei» - era tocmai in toiul retrocedarii - si incepe reprezentatiile.
intr-o sambata seara, era si sarbatoare, juca «Adam si Eva». Gradina era plina, mai ales de ovrei. lorgu, directorul, n-avea rol; se plimba de colo pana colo printre public ca sa se bucure de succes. Localul, cum era asezat, nu era prea potrivit pentru teatru: cu zgomotul trasurilor de pe Podul-Mogosoaii, nu putea auzi publicul nimica de pe scena.
Era tocmai monologul Satana. Satana se vedea dand din maini si din picioare, se vedea miscand buzele, dar graiu deloc. Un ovrei de la locul din urma, langa zidul care da in pod, il vede trecand pe directorul si-l chiama: «Domnule Director! Domnule lorgu! iu n-avuz nimica; dracul ala vorbeste prea incet.
«Striga-i sa vorbeasca mai tare», zice directorul si pleaca.
- Mai tare! mai tare! striga ovreiul. Degeaba Iar:
«Domnule Director!»
- Ce poftesti iar, nene?
- Nu m-avude.
- Apoi daca nu te-avude dracul pe dumneata cum vrei sa-l avuzi dumneata pe el?
A ramas ovreiul deocamdata ametit de logica zdrobitoare a directorului, dar pe urma s-a dezmeticit si nu s-a lasat:
- Domnule lorgu! -Iar''
- Apoi nu mi-a platit el sa m-avuza: iu am platit sa-l avuz pe el! Vazand lorgu ca n-o scoate la capatai cu ovreiul, ii zice: «Lasa, nene; nu vezi ce zgomot e afara? Mai aibi si dumneata
rabdare pana la sfantul Dumitru, pan' ne-om muta de aici!» Era pe la Santamarie.
|