Toata lumea-i zice "nebunul regelui", noi-i pastram numele. in tinerete a impacat Occidentul Europei si a telegrafiat din Paris lui Costaforu, pe atunci ministru de externe, acest insemnat eveniment, dandu-i sfaturi asupra politicii ce trebuia sa urmeze in Orient. Costaforu, stiind se vede cu cine are a face; i-ar fi raspuns: "'Ti multumesc pentru serviciile ce ai adus Europei in Occident; te rog lasa Orientul pe seama mea".
Si de atunci d. Carp1 a devenit ilustru, atat de ilustru, incat s-a uitat ca d-sa mai nainte facuse o traducere din Shakespeare cu intentiunea de a dovedi ca e si om de litere pe langa diplomat.
intors in tara, d. Carp, sub ministerul Lascar Catargiu, inainte de 1876, a fost ministru de culte si instructiune publica.
Toata lumea a uitat desigur ca d. Carp a ocupat aceasta inalta demnitate, de aceea m-am insarcinat sa o amintesc.
La rezbel, independenta, proclamarea regatului si alte acte mari si insemnate pentru tara, d. Carp nu avea cu ce contribui. Decat, acestea odata dobandite, Ion Bratianu, seful guvernului liberal, care a prezidat la toate acestea, devine om providential pentru d. Carp si d. Carp miluit pentru d. Bratianu, dupa zisele d-lui Alexandru Lahovari.
Si iata cum d. Carp a fost numit ministru plenipotentiar la Viena.
La Viena gaseste ca numele-i este prea simplu si se intituleaza cavaler al camerii regale si-si coase cu fir de aur pe haine o cheie mare in fata si alta in spate ca sa serve de explicatie titlului ce-si da.
Dupa o asa bazaconie, negresit s-a intors in tara si a intrat ca miluit in Parlament.
Acum e sufletul guvernului si dezvolta pe socoteala tarii o activitate extraordinara.
A scutit prin simplul jurnal al consiliului de ministri fabrica straina Goetz de taxele la cari era supusa prin anume lege.
A dat voie societatii austriece de vapoare de a infiinta linii telegrafice pe teritoriul romanesc in dispretul Constitutiunii.
A bedmarit averea statului.
A visat pedeapsa cu moartea, majorat, capitanate, si alte nazdravanii si a infiintat jandarmerie si legea maximului, dand cu tifla poporului venit la Camera sa protesteze.
A infiintat sate model, construind in regie casele dese cat plasa tiganului; fluiera vantul prin ele si se vede prin acoperis.
A adus din strainatate fazani si un ungur care sa-i creasca, dar ungurul a mancat fazanii, si-a luat leafa si a fugit.
Acum e ocupat cu legea minelor, a padurilor si altele, toate spre cel mai mare folos al streinilor, a caror cultura si civilizare pretinde ca o are, caci, dupa parerea d-sale, romanul e mojic si prost, cel mult, bun sa sufere destrabalarea "nebunului regelui".
O intreaga viata de devotament si sacrificii pentru interesele tarii, nu e asa?
|