| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
O buna lectura
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Luca Caragiale
|
|||
|
|
|||
| Oricine citeste literatura romaneasca - se intelege, originala - si se intereseaza de mersul ei trebuie sa ramana izbit de un fenomen curios, particular literelor noastre. Pe cand in toate literaturile moderne versurile reprezinta in totalul productiei o minima parte, in literatura noastra proportia este rasturnata: trei sferturi din ce se scrie la noi sunt versuri. La ce sa atribuim oare aceasta enorma disproportie? Desigur, usurintei versului si greutatii prozei. Tehnica versului, care ar parea la prima vedere foarte dificila, e desigur cu mult mai facila decat a prozei. in limbile moderne, versul silabic nu are aproape decat doua-trei regule: respectarea accentului natural1 al vorbei, numarul silabelor si exactitatea rimelor, regule pe cari orice scolar inteligent de gimnaziu le poate pricepe si le poate aplica. Apoi, se pot scrie multe versuri cari sa para foarte convenabile, fara multa gandire, daca factura lor este mai mult sau mai putin desavarsita. Cu proza, insa, nu poate merge tot astfel. Daca proza nu imbraca niste gandiri, numaidecat la mintea deprinsa suna a sec, se denunta singura ca lipsita de orice valoare. Afara de asta, tocmai pentru cel ce gandeste, si prin urmare are ceva de spus, tehnica prozei ascunde sute si mii de secrete, a caror subtilitate ar sfida cele mai rafinate cursuri de retorica. E o arta care s-ar parea, pentru cine nu o cunoaste, tot asa de usoara si de naturala ca si deprinderea vorbirii uzuale, dar care, pentru cel ce-i stie cateva secrete, ramane un vecinie deziderat. Cine a patruns o data in greutatile ei s-a convins ca pe deplin n-are sa le poata birui niciodata. De aci provine disproportia cantitativa dintre producerile in versuri si cele in proza. Pentru aceea asemenea, dintre cele dantai, o mare parte sunt destul de curatele, desi foarte lipsite de originalitate si de puternica inspiratie; iar dintre cele putine in proza, rare, foarte rare pot parea convenabile in intelesul european al cuvantului. Se intelege ca vorbesc de productiile de proza numita, intr-un mod asa de baroc, beletristica. Despre o proza de inalta conceptiune, de gandire superioara, de ceea ce am putea numi, cu un singur cuvant, "o carte" - cum, de exemplu, un Machiavelli, un Carlyle, ori chiar un Taine -desigur nu poate fi pana acum vorba. Astfel, pentru cititorul putin deprins, e greu sa distinga si sa aleaga o bucata buna din noianul vast al publicatiilor noastre "beletristice". Dar ce va sa zica o bucata buna? E usor de raspuns: aceea care ne poate plati drept munca intelectuala a cititului. Prin urmare, cartea care imi va plati nu numai drept, ci chiar cu prisos acea munca, pe acea carte o voi numi o carte excelenta. Ba inca, stiindu-i cat de putin darnici sunt, in aceasta privinta, poetii si prozatorii nostri, o voi numi, din toata inima, o carte generoasa. inca o data, insa, trebuie sa ne intelegem: nu e vorba de dimensiunile, de obiectul sau de pretentiunile unei lucrari literare; e vorba numai de raportul intre osteneala ce si-a dat spiritul meu cu dansa citindu-o si folosul ce el a obtinut dupa osteneala sa. Sentimentul nostru de admiratiune fata cu lucrarile de arta este analog cu sentimentul de contemplare fata cu minunile naturii. in cea mai de nimic, in cea mai marunta lucrare a naturei, noi vedem revelarea unei incomensurabile puteri si unei eterne vointe. Tot asa, in fata unei opere de arta, fie cat de infima, fie cat de mareata, suntem apucati de sentimentul contemplatiunii. Si pentru aceea numim pe artist cu acelasi cuvant cu care numim si natura - creator. Pe cat ne multumeste de mult natura creatoare cu cea mai mica portiune a operei ei, fie aceasta o simpla celula, pe atat ne multumeste arta creatoare cu cea mai marunta productie a ei. Catusi de putin, si una si alta, sa ni se manifesteze, ele vor fi covarsit sentimentul nostru de contemplare, platindu-ne astfel totdeauna cu prisos cheltuiala de atentie si meritand astfel sa le numim generoase. Asa, o carticica cat de mica, numai insuflata de adevarat talent sa fie, va fi o lucrare generoasa, si o astfel de lucrare este desigur publicatiunea d-lui Vasile Pop, intitulata Fleacuri. Amintiri duioase, schite si nuvelete (77 de pagini, in editura lui Carol Miiller, "Biblioteca pentru toti", nr. 118). Sunt douasprezece schite umoristice, de o originalitate si de o verva foarte rare in literatura noastra. Pe departe, ele amintesc unele din schitele lui Mark Twain. A face o dare de seama despre o carte asa de mica este imposibil. Fara sa o ceteasca cineva, nu-si poate face o idee exacta de valoarea ei dupa o dare de seama, fie aceasta cat de inteligenta. E destul sa spun, pentru a indemna pe amatorii de literatura originala, ca aceste mici schite sunt asa de bune, iti platesc asa de cu prisos munca cetitului, incat, foarte bucuros, daca le-ai cunoscut o data, te reintorci la ele cu siguranta ca o a doua incercare va fi si mai cu folos. Am rugat pe d. Vasile Pop sa ne dea din cand in cand concursul pentru rubrica literara a Epocei; d-sa a primit, si chiar maine vom da o schita umoristica a d-sale, inedita. |
|||
Pune poezia O buna lectura pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |