| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Unei mandrute de Carare Petru Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
O scrisoare pierduta
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Luca Caragiale
|
|||
|
|
|||
| ACTUL I (O anticamera bine mobilata. Usa in fund cu doua ferestre mari de laturi. La dreapta, in planul din fund o usa, la stanga alta usa, in planul din fata. In stanga, planul intai, canapea si un fotoliu.) SCENA I Tipatescu, putin agitat, se plimba cu "Racnetul Carpatilor" in mana; e in haine de odaie; Pristanda: in picioare, mai spre usa, sta rezemat in sabie Tipatescu: (terminand de citit o fraza din jurnal) " Rusine pentru orasul nostru sa tremure in fata unui om! Rusine pentru guvernul vitreg, care da unul din cele mai frumoase judete ale Romaniei prada in ghearele unui vampir!" (indignat.) Eu vampir, 'ai? Caraghioz! Pristanda: (asemenea) Curat caraghioz! Pardon, sa iertati, coane Fanica, ca intreb: bampir ce-i aia, bampir? Tipatescu: Unul unul care suge sangele poporului Eu sug sangele poporului! Pristanda: Dumneata sugi sangele poporului! Aoleu! Tipatescu: Misel! Pristanda: Curat misel! Tipatescu: Murdar! Pristanda: Curat murdar! Tipatescu: Ei! Nu S-alege! Pristanda: Nu s-alege! Tipatescu: Cu toata dascalimea dumnealui, cu toata societatea moftologica a dumnealui degeaba! Sa-mi raza mie mustatile! Pristanda: Si mie! Tipatescu: Dar in sfarsit, las-o asta! Lasa-l sa urle ca un caine! Pristanda: Curat ca un caine! Tipatescu: Incepusesi sa-mi spui istoria de aseara. (sade.) Pristanda: Cum va spuneam coane Fanica (se apropie), aseara, atipisem nitel dupa masa, precum e misia noastra, ca acuma dumneavoastra stiti ca bietul politai n-are si el ceas de mancare, de bautura, de culcare, de sculare, ca tot crestinul Tipatescu: Fireste Pristanda: Si la mine, coane Fanica, sa traiti! Greu de tot Ce sa zici? Famelie mare, renumeratie mica, dupa buget, coane Fanica. Inca d-aia nevasta-mea zice: "Mai roaga-te si tu de domnul prefectul sa-ti mai mareasca leafa, ca te prapadesti de tot!" Noua copii, coane Fanica, sa traiti! nu mai putin Statul n-are idee de ce face omul acasa, ne cere numai datoria; dar de! Noua copii si optzeci de lei pe luna: famelie mare, renumeratie mica, dupa buget. Tipatescu: (zambind) Nu-i vorba, dupa buget e mica, asa e decat tu nu esti baiat prost; o mai carpesti, de ici, de colo; daca nu curge, pica Las' ca stim noi! Pristanda: Stiti! Cum sa nu stiti, coane Fanica, sa traiti! Tocma' dumneavoastra sa nu stiti Tipatescu: Si nu-mi pare rau, daca stii sa faci lucrurile cuminte: mie-mi place sa ma serveasca functionarul cu tragere de inima Cand e om de credinta Pristanda: De credinta, coane Fanica, sa traiti! Tipatescu: Nu ma uit daca se foloseste si el cu o para, doua mai ales un om cu o familie grea. Pristanda: Noua suflete, coane Fanica, noua, si renumeratie Tipatescu: Dupa buget! Pristanda: Mica, sarut mana, coane Fanica. Tipatescu: Lasa, Ghita, cu steagurile de alaltaieri ti-a iesit bine; ai tras frumusel condeiul. Pristanda: (uitandu-se pe sine si razand) Curat condei! (luandu-si numaidecat seama, naiv.) Adicate, cum condei, coane Fanica? Tipatescu: Contul jidanului s-a platit la Comitet pe patruzeci si patru de steaguri. Pristanda: (naiv) Da. Tipatescu: Ei? s-a pus patruzeci si patru de steaguri? Pristanda: (cu tarie) S-a pus, coane Fanica, s-a pus Poate unul-doua sa le fi dat vantul jos da' s-a pus Tipatescu: Patruzeci si patru? Pristanda: Patruzeci si patru in cap, coane Fanica. Tipatescu: (razand) Nu umbla cu mofturi, Ghita. Nu m-am plimbat eu la luminatie in trasura cu Zoe si cu nenea Zaharia in tot orasul? Tocmai ea, cum e glumeata, zice: "Ia sa-i numaram steagurile lui Ghita" Pristanda: (mahnit) Imi pare rau! Tocmai coane Joitica, tocmai dumneei, care de! Sa ne asteptam de la dumneei la o protectie Tipatescu: Apoi, ea n-a zis-o cu rautate, a zis-o in gluma. Nu stie si nenea Zaharia si ea ca esti omul nostru Pristanda: Al dumneavoastra, coane Fanica, si al coanii Joitichii, si al lui conul Zaharia Ei? Si le-ati numarat, coane Fanica? Ei? Asa e? Patruzeci si patru Tipatescu: Vreo paispce cinspce. Pristanda: Apoi sa le numaram, coane Fanica; sa le numaram; doua la prefectura. Tipatescu: Doua Pristanda: Doua pe piata lui 11 Fevruarie Tipatescu: Patru Pristanda: (cautand in gand) Doua la primarie Tipatescu: Sase Pristanda: (acelasi loc) Unul la scoala de baieti Tipatescu: Sapte Pristanda: Unul la scoala de fete Tipatescu: Opt Pristanda: Unul la spital Tipatescu: Noua Pristanda: Doua la catrindala, la Sf. Niculae Tipatescu: Unsprezece. Pristanda: Doua la prefectura paispce Tipatescu: (razand) Le-ai mai numarat pe ale de la prefectura. Pristanda: Nu, coane Fanica, sa traiti! (continua repede, pe nerasuflate.) Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la catrindala la Sf. Niculae, treizeci Tipatescu: (razand) Le-ai maii numarat o data pe toate astea si aduni rau Pristanda: Doamne pazeste, coane Fanica, sa traiti, patruzeci si patru, in cap patruzeci si patru Cum zic, unul-doua, poate vantul ori cine stie Tipatescu: (razand) Ghita apoi nu ma orbi de la obraz asa. Pristanda: (schimband deodata tonul, umilit si naiv) Famelie mare renumeratie dupa buget mica Tipatescu: (uitandu-se la ceas) Ia sa lasam steagurile, Ghita Pristanda: Curat sa le lasam, coane Fanica. Tipatescu: Spune odata istoria de-aseara, ca ma grabesc. Pristanda: Bine ziceti, coane Fanica. Aseara pe la zece si jumatate, ma duc acasa, imbuc ceva si ma dau asa pe-o parte sa atipesc numai un minutel, ca eram prapadit de ostenit de la foc. Nevasta zice, pardon: "Dezbraca-te Ghita, si te culca". Eu, nu; eu, la datorie, coane Fanica, zi si noapte la datorie. Asa, ma scol cam pe la douaspce fara un sfert, si, pardon, ma dezbrac de mondir, scot chipiul, ma-mbrac tivileste si plec la datorie, coane Fanica. Pana sa plec se facuse vreo unul dupa douaspce. O iau prin dosul primariei, si apuc pe maidan ca sa ies la bariera "Unirii". Cand dau sa trec maidanul, vaz lumina la ferestrele de din dos ale lui d. Nae Catavencu, si ferestrele vraiste. Ulucile inalte daca te sui pe uluci, poti intra pe fereastra in casa. Eu, cu gandul la datorie, ce-mi da in gand ideea? Zic: ia sa mai ciupim noi ceva de la onorabilul, ca nu strica si binisor, ca o pisica, ma sui pe uluci si ma pui s-ascult: auzeam si vedeam cum v-auz si m-auziti, coane Fanica, stiti ca la teatru. Tipatescu: Ei, ce? Pristanda: Jucasera stos. Tipatescu: Cine era? Pristanda: Cine sa fie? Dascalimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici Tipatescu: Si popa? Pristanda: Da, popa si d. Tachita, si Petcus, si Zapisescu, toata gasca-n par. Jocul era pe ispravite si fumarie de tutun iesea pe fereastra ca de la vapor. Mai juca popa si cu Petcus. Ailalti sedeau de vorba. Tipatescu: Si Catavencu ma-njura? Pristanda: Grozav, coane Fanica, pe guvern si pe dv. si-si numara voturile. Tipatescu: Dascalimea, popa si moflujii. Pristanda: Curat moflujii! Tipatescu: Las' ca le dau eu voturi. Pristanda: Da' sa vedeti ce s-a-ntamplat coane Fanica. Din vorba-n vorba, Catavencu zice: "Ma prinz cu d-voastra ca o sa voteze cu noi cine cu gandul nu ganditi, unul pe care conteaza bampirul - si acolo, pardon, tot bampir va zicea - pe care conteaza bampirul ca pe Dumnezeu si cand l-om avea pe ala, i-avem pe toti Ia ascultati scrisoarea asta" si scoate o scrisorica din portofel "Ia ascultati" Diavolul de popa, n-are de lucru? Se scoala repede de la joc si zice: "Sa ma-ngropi, sufletul meu, Naica, nu citi stai, s-o ascult si eu sa-mi aprinz numai tigara" Si, coane Fanica, se scoala de la joc, aprinde chibritul, trage din tigara si vine sa arunce chibritul aprins pe fereastra drept in ochii mei Ma trag inapoi, alunec de pe uluci si caz pe maidan, peste un dobitoc, care pesemne trece ori sedea langa uluci. Dobitocul incepe sa strige, toti din casa sar navala la fereastra; eu, cum cazusem, ma ridic degraba, o iau pitulis pe langa uluci si intru in curtea primariei. Tipatescu: (interesandu-se de povestire) Ei? Pristanda: M-am maiintors eu, dar inchisesera ferestrele si lasasera perdelele. Tipatescu: Cine sa fie? Ce scrisoare? Nu pricep Ghita, eu trebuie sa ma duc la dejun, sa nu fac pe nenea Zaharia si pe Zoe sa m-astepte. Ei nu dejuneaza fara mine, si nenea Zaharia nu iese inainte de dejun. Si mai ales cum e Zoe nerabdatoare Pristanda: Ce-mi ordonati, coane Fanica? Tipatescu: Sa-mi afli ce scrisoare e aia si de cine e vorba. Pristanda: Ascult, coane Fanica. Tipatescu: Daca s-ar putea sa punem mana si pe firul asta, - nu doar ca mi-e teama de intrigile proaste ale lui Catavencu, - dar n-ar fi rau sa-l dezarmam cu desavarsire, s-apoi sa-l lucram pe onorabilul! Pristanda: Curat sa-l lucram! Tipatescu: Stai un minut pana sa-mi schimb haina; iesim impreuna; am sa-ti mai spun ceva. Pristanda: Stau, coane Fanica. (Tipatescu iese in stanga.) SCENA II Pristanda: (singur) Grea misie, misia de politai Si conul Fanica cu coana Joitica mai stau sa-mi numere steagurile Tot vorba bietei neveste, zice: "Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la il flamand" Zic: curat! De-o pilda, conul Fanica: mosia mosie, fonctia fonctie, coana Joitica, coana Joitica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache (luandu-si seama) babachii Da' eu, unde? Famelie mare, renumeratie dupa buget mica. (sase in fund pe un scaun la o parte.) SCENA III Zaharia Trahanache, Ghita Pristanda, apoi Tipatescu si Zoe Trahanache: (intra prin fund, fara sa ia seama la Ghita, care se ridica rapede la intrare. Trahanache e miscat) A! Ce corupta sotietate! Nu mai e moral, nu mai sunt printipuri, nu mai e nimic: enteresul si iar enteresul Bine zice fiu-meu de la facultate alaltaieri in scrisoare: vezi, tanar tanar, dar cop, serios baiat! Zice: "Tatito, unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are!" Auzi d-ta miselie, infamie. (vede pe Ghita.) Aici era Ghita? (se stapaneste.) Pristanda: Aici, sarut mana, coane Zahario. Trahanache: Fanica a iesit? Pristanda: Ba nu, coane Zahario, vine numaidecat momental, e dincolo A! Iata conul Fanica. Tipatescu: (cu palaria si haina de oras vine din stanga, e surprins la vederea lui Zaharia) Neica Zaharia! Cum se poate? Ai iesit inainte de dejun? Ce e? Trahanache: E comedie, mare comedie, Fanica, stai sa-ti spui. (ii face semn sa expedieze pe Pristanda.) Pristanda: (rapede) Mai aveti ceva sa-mi ordonati, coane Fanica? Tipatescu: Nu Nu uiti de ce-am vorbit. Trebuie sa avem dezlegarea istoriei cat mai degraba. Pristanda: Ascult. Tipatescu: Nene Zahario, e lung ce ai sa-mi spui? Nu mi-o poti spune la dejun? Trahanache: Ai putintica rabdare Nu trebuie sa stie Joitica E comedie mare, Fanica. (sede pe canapea, cu spatele spre fund.) Tipatescu: (uitandu-se la ceas) Atuncea treci, Ghita, pe la nenea Zaharia p-acasa si lasa-i vorba coanei Joitichii - nu-i asa, nene Zahario? - Sa fie asa de buna sa nu se supere daca om intarzia de la dejun avem ceva politica de vorbit intre barbati. Pristanda: Ascult, coane Fanica. (Pristanda pleaca spre fund. Tipatescu se intoarce spre Trahanache si coboara. Cand Pristanda vrea sa iasa prin fund, usa din dreapta se deschide putin, Zoe scoate capul, cheama pe Pristanda: "Pst! Pst! si inchide repede usa. Tipatescu se intoarce si il vede pe Pristanda langa usa din dreapta.) Tipatescu: 'Ai? Un' te duci? Pristanda: (facandu-i semn sa taca si aratandu-i pe Trahanache) Unde mi-ati ordonat. Tipatescu: (fara a intelege) De ce nu iesi prin fata? Pristanda: (urmandu-si jocul) Da, prin fata (se-ntoarce spre usa din fund. Tipatescu se-ntoarce iar spre Trahanache. Jocul Zoii se repeta. Fanica se-ntoarce iar. Ghita, care este iar langa usa din dreapta, iese navala pe acolo. Tipatescu, dand din umeri, fara sa-nteleaga, se coboara sa saza pe fotoliu, langa Trahanache.) SCENA IV Tipatescu, Trahanache Tipatescu: Ei! Neica Zahario, ce e? Ia spune, te vaz cam schimbat! Trahanache: Ai putintica rabdare, sa vezi Azi-dimineata, pe la opt si jumatate, intra feciorul in odaie, - nici nu-mi bausem cafeaua, - imi da un ravasel si-mi zice ca asteapta raspuns De la cine era ravaselul? Tipatescu: De la cine? Trahanache: De la onorabilul d. Nae Catavencu. Tipatescu: De la Catavencu? Trahanache: Zic: ce are a face Catavencu cu mine si eu cu Catavencu, nici in clin, nici in maneci, ba chiar putem zice, daca consideram dupa printipuri, dinpotriva. Tipatescu: Fireste Ei? Trahanache: Stai, sa vezi. (scoate un ravasel din buzunar si-l da lui Tipatescu.) Tipatescu: (luand ravaselul si citind) "Venerabilul d. Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului scolar, al Comitetului electoral, al Comitiului agricol si al altor comitete si comitie Loco. (scoate hartia din plic.) Venerabile domn, in interesul onoarii d-voastre de cetatean si de tata de familie, va rugam sa treceti astazi intre orele 9 jum. si 10Ea.m. pe la biuroul ziarului "Racnetul Carpatilor" si sediul Societatii Enciclopedice-Cooperative "Aurora Economica Romana" unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanta pentru d-voastra Al d-voastre devotat, Catavencu, director-proprietar al ziarului "Racnetul Carpatilor", prezident fundator al Societatii Enciclopedice-Cooperative "Aurora Economica Romana"" Ei? Ce document? Trahanache: Ai putintica rabdare! Sa vezi M-am gandit: sa nu ma duc sa ma duc sa nu ma duc ia, numai de curiozitate, sa ma duc, sa vaz ce moft mai e si asta. Ma imbrac degraba, Fanica, si ma duc. Tipatescu: La Catavencu? Trahanache: Stai, sa vezi la Catavencu. - Cum intru se scoala cu respect si ma pofteste pe fotel. "Venerabile"-n sus, "venerabile"n jos. "Imi pare rau, ca ne-am racit impreuna, zice el, ca eu totdeauna am tinut la d-ta ca la capul judetului nostru" si in sfarsit o suma de delicateturi Eu serios, zic: "Stimabile, m-ai chemat sa-mi arati un docoment, arata docomentul!" Zice: "Mi-e teama, zice, ca o sa fie o lovitura dureroasa pentru d-ta, si ar fi trebuit sa te pregatesc mai dinainte, d-ta un barbat asa de, si asa de" si iar delicateturi. Zic iar: "Stimabile, ai putintica rabdare, docomentul" El iar: "ca de, damele" Sa vezi unde vrea sa m-aduca miselul! Biata Joitica! Sa nu cumva sa-i spui, sa nu care cumva sa afle! Cum e ea simtitoare! Tipatescu: Ce! A cutezat? Mizerabilul (se ridica turburat.) Trahanache: (oprindu-l) Stai, sa vezi! "ca de, damele, zice, nu inteleg totdeauna meritele si calitatile morale ale barbatului, si respectul care va sa zica, ce trebuie sa-i poarte" In sfarsit (Tipatescu fierbe) ce s-o mai lungesc degeaba! Dupa ce-i pui piciorul in prag si-i zic: "Ia asculta, stimabile, ai putintica rabdare: docomentul!" vede miselul ca n-are incotro, si-mi scoate o scrisorica Ghiti a cui si catre bine? Tipatescu: (de abia stapanindu-si emotia) A cui? A cui, nene Zahario? Trahanache: Stai sa vezi. (raspicat si razand.) A ta catra nevasta-mea, catra Joitica! Scrisoare de amor in toata regula 'Ai? Ce zici d-ta de asta? Tipatescu: (turburat rau) Nu se poate, nu se poate! Trahanache: Am citit-o de zece ori poate: o stiu pe dinafara! Asculta: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eu) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri seara). - Eu (adica tu) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevasta-mea, Joitica), la cocoselul tau (adica tu) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica" (priveste lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatiei.) Tipatescu: (plimbandu-se infuriat) Nu se poate! O sa-i rup oasele mizerabilului! Nu se poate! Trahanache: (placid) Fireste ca nu se poate; dar ti-ai fi inchipuit asa miselie (cu candoare.) Bine frate, inteleg plastografie, pana unde se poate, dar pana aci nu inteleg Ei, Fanica, sa vezi imitatie de scrisoare! Sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri! (oprindu-se si privind pe Tipatescu, care se plimba cu pumnii inclestati; cu mirare si ciuda.) Uite-te la el cum se turbura! Lasa, omule, zi-i misel si pace! Ce te aprinzi asa? Asa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o schimbam noi. Cine-si poate inchipui pana unde poate merge miselia omului! Tipatescu: (acelasi joc) Mizerabilul! Trahanache: Mai omule, ai putintica rabdare, zi-i ce i-am zis eu: "Esti tare, stimabile, la machiaverlicuri, tare, n-am ce sa zic; dar nu ti-ai gasit omul" Ei, daca a vazut ca nu i se trece cu mine, stii la ce-a ajuns? Mi-a spus ca, daca nu dau eu importanta lucrului, o sa-i dea publicul, pentru ca scrisoarea o sa se publice duminica la gazata si o sa fie pusa in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti. Tipatescu: (turbat) Il impusc! Ii dau foc! trebuie sa mi-l aduca aci numaidecat, viu ori mort, cu scrisoarea. (se rapede in fund.) Ghita! Ghita! Sa vie politaiul! Trahanache: (dupa el pana in fund) Ai putintica. (intorcandu-se singur in scena.) E iute! n-are cumpat. Aminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Intr-o sotietate fara moral si fara printip trebuie sa ai si putintica diplomatie! Tipatescu: (intorcandu-se din fund) Infamul! Canalia! Trahanache: Ei, astampara-te omule, si lasa odata mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit. Deseara e intrunire. S-a hotarat? Punem candidaturalui Farfuridi? Ce facem? - Deseara, am aflat ca dascalimea cu Catavencu si cu toti ai lor vor sa faca scandal. Trebuie sa-i spunem lui Ghita sa ingrijeasca. Miselul de Catavencu o sa ia deseara cuvantul ca sa ne combata Tipatescu: (fierband mereu) Nu te teme, nene Zahario, deseara d. Catavencu nu o sa fie la intrunire, o sa fie in alta parte - la pastrare. Trahanache: 'Aide, mergi la dejun? Tipatescu: Nu, neica Zahario, multumim, am treaba. Du-te dumneata singur; sarutari de maini coanii Joitichii. Trahanache: Bine, dar la pranz desigur. Deseara eu ma duc la intrunire, trebuie sa stai cu Joitica, i-e urat singura. Dupa intrunire avem preferanta Tipatescu: (ametit) Da, neica Zahario. Trahanache: La revedere, Fanica. Tipatescu: La revedere, neica Zahario Trahanache: (mergand spre use, condus de Tipatescu) Si nu te mai turbura, neica, pentru fitece miselie. Nu vezi tu cum e lumea noastra? Intr-o sotietate fara moral si fara printip, nu merge s-o iei cu iuteala, trebuie sa ai (cu fineta) putintica rabdare (iese in fund.) SCENA V Tipatescu, apoi Zoe Tipatescu: (vine ametit si-mpleticindu-se din fund si cade pe un scaun cu capul in mani) Ce sa fac? Ce sa fac? Si numai vine Ghita! Zoe: (iesind din dreapta misterios si coborand repede langa el) Fanica! Fanica! Tipatescu: (ridicandu-se iute) Zoe! Stii? Zoe: (dezolata) Stiu! Sunt nenorocita, Fanica. Stiu am fost dincolo in odaie, am intrat pe scaricica din dos Am venit numaidecat dupa Zaharia. N-am avut curaj sa dau ochii cu el, macar ca nu crede Am auzit tot, tot, tot. Sunt nenorocita, Fanica Cand a plecat Ghita, l-am chemat dincolo (Tipatescu intelege), i-am spus tot: numai el ne poate scapa. Tipatescu: De unde aflasesi? Zoe: Eu am stiut numaidecat dupa Zaharia Uite! (ii da o scrisoare. Scena aceasta se face cu multa nervozitate.) Tipatescu: (citind) "Stimabila doamna, la redactia noastra se afla un document iscalit de amabilul nostru prefect si adresat d-voastre. Acest document vi s-ar putea ceda in schimbul unui sprijin pe langa amabilul in cestiune. Binevoiti dar a trece indata pe la biuroul nostru, spre a regula aceasta afacere intr-un chip multumitor pentru amandoua partile" - (cu desperare.) Cum? Cum? Cand ai pierdut biletul, Zoe? Zoe: (inecata) Nu stiu alaltaieri sera, cand am plecat de la tine, il aveam; cand am ajuns acasa, nu stiu daca-l mai aveam; poate sa fi scos batista pe drum si mi-a cazut scrisoarea: le aveam tot intr-un buzunar! Tipatescu: A! Ce nenorocire! Zoe: M-am dus la Catavencu de la el veneam acuma. Mi-a propus sa-mi dea inapoi scrisoarea, cu conditie sa-i asiguram alegerea. Aminteri, publica scrisoarea poimaine Tipatescu: (in prada agitatiei) Lupta este desperata. Vrea sa ne omoare, trebuie sa-l omoram! Si nu mai vine Ghita Zoe: Pe Ghita l-am trimes eu la Catavencu, sa-i cumpere scrisoarea cu orice pret. Tipatescu: Care va sa zica Ghita e acolo? Zoe: Desigur. (se aude zgomot.) Tipatescu: El trebuie sa fie (se rapede la usa din fund, o deschide si se trage iute inapoi.) A! Ascunde-te degraba. (o duce repede si ies amandoi prin stanga.) SCENA VI Farfuridi, Branzovenescu, intrand misterios din fund; apoi Tipatescu din stanga Branzovenescu: Poate sa nu fie tocmai asa; poate ca e o manopera o manopera grosolana, ca sa intimideze pe cativa nehotarati Farfuridi: (cu intentie fina) Pe venerabilul d. Trahanache l-am vazut intrand la Catavencu, astazi pe la zece, cand ma duceam in targ Eu, am n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fix ma duc la targ Branzovenescu: Ei! Farfuridi: Pe respectabila madam Trahanache am vazut-o iesind de la Catavencu tot astazi pe la unsprezece, cand ma-ntorceam din targ Eu, am n-am clienti acasa, la unsprezece fix ma-ntorc din targ Branzovenescu: Nu-nteleg. Farfuridi: Cum nu-ntelegi? La unsprezece fix Branzovenescu: Nu frate, nu-nteleg daraverile astea cu opozitia! Tu ai vazut pe Trahanache intai, pe urma pe madam Trahanache, si eu adineaori am vazut pe politaiul, pe Ghita, intrand la Catavencu Farfuridi: (cu intentie) Branzovenescu: (cu indoiala) Sa fie tradare la mijloc? 'Ai? Farfuridi: Eu merg si mai departe si zic: tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi! Branzovenescu: Prefectul trebuie sa ne dea cheia comediei astia Iacata-l Tipatescu: (venind din stanga turburat si dandu-si aer silit de degajare) Salutare, salutare, stimabile! Branzovenescu: (aparte) E galben! Farfuridi: (aparte) Ce rosu s-a facut. (tare.) Salutare, salutare, onorabile Tipatescu: (oferindu-le locuri) Ia poftiti, ia poftiti, ma rog. Branzovenescu: Multumim, multumim, stimabile, dar ne cam grabim: sunt douasprece trecute. Farfuridi: Si eu, am n-am infatisare, la douasprece trecute fix ma duc la tribunal Branzovenescu: Uite de ce e vorba, stimabile, sa fim scurti. Prin targ se spune Farfuridi: Adica, da-mi voie, sa fim expliciti; mie imi place sa pun punctele pe i Se aude Branzovenescu: Se aude cum ca partidul nostru da la colegiul II ajutor lui Catavencu Tipatescu: (miscat) Care partid? Care Catavencu? Branzovenescu: Cum care partid? Farfuridi: Adica partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi si ai nostri sa ducem pe brate pe d. Catavencu. Tipatescu: Si cine spune asta? (rade silit.) Branzovenescu: Nu rade, stimabile, nu rade; a inceput sa se vorbeasca Farfuridi: Si de! Ce sa zicem! Lumea are pentru ce sa intre la banuieli. Branzovenescu: D. Trahanache la vizita la d. Catavencu Tipatescu: Ei? Farfuridi: Madam Trahanache la vizita la d. Catavencu Tipatescu: Ei? Branzovenescu: D. Ghita politaiul la vizita la d. Catavencu Farfuridi: De unde si pana unde? Branzovenescu: Noi, ce sa zicem - ne temem de ce spune lumea Tipatescu: (nervos) Ei, ce spune lumea? Farfuridi: Vrei sa vorbesc curat si deslusit, stimabile? Ne temem de tradare Na! Tipatescu: (dupa ce s-a intors cand la unul cand la altul, suparat catra Farfuridi) Amice, d-le Farfuride, nu ti se pare d-tale ca te faci mai catolic decat Papa? Farfuridi: Da, cand e vorba de printipuri, stimabile, da, ma faci, adica nu, nu ma fac, sunt cand e vorba de asta, sunt mai catolic decat Papa Tipatescu: (suparat) Domnilor, nu primesc acasa la mine astfel de observatii, pe care, dati-mi voie sa va spui, le consider ca niste insulte Farfuridi: Sa nu ne iutim, stimabile Tipatescu: Cum sa nu ma iutesc, onorabile? D-voastra veniti la mine acasa, la mine, care mi-am sacrificat cariera si am ramas intre d-voastra, ca sa va organizez partidul -caci fara mine, trebuie sa marturisiti, ca d-voastra n-ati fi putut niciodata sa fiti un partid -d-voastra veniti la mine acasa sa ma numiti pe fata tradator A! asta nu pot sa v-o permit Branzovenescu: (scotand o hartie din buzunar) Ma rog, iata ce se imparte acum prin targ, din partea lui d. Catavencu E tiparit, stimabile! Tipatescu: (miscat, ii smulge hartia) Tiparit? Farfuridi: (smulgandu-i-o el) Da, tiparit, da-mi voie (citeste.) "Dam ca pozitiva stirea cum ca desigur candidatura amicului nostru politic d. Catavencu, prezidentul grupului independent, este pusa la adapost de orice loviri din partea administratiei. Din contra, avem cuvinte puternice pentru a crede ca atat batranul si venerabilul d. Trahanache, prezidentul Comitetului electoral, cat si junele si onorabilul nostru prefect, ar fi convinsi in fine ca in imprejurarile prin care trece tara, judetul nostru nu poate fi mai bine reprezentat decat de un barbat independent ca amicul nostru d. Ca-ta-ven-cu D. Catavencu va lua cuvantul la intrunirea de deseara Comitetul grupului independent." (vorbit.) Aud? Tipatescu: (aparte) Nu mai ramane nici o clipa de pierdut. (tare.) Domnilor, va rog, niste afaceri importante ma cheama numaidecat la telegraf Ma scuzati dar (merge la o masa si trage clopotelul, apoi iese in fund.) Branzovenescu: Asa scurt? Farfuridi: Adica, cum am zice, poftiti pe use afara Bine? Tipatescu: (apare in fund cu un fecior) Unde e Ghita? Feciorul: L-am cautat in tot targul, coane Fanica, nu e. (vorbesc incet in fund.) Branzovenescu: (care a vorbit incet cu Farfuridi) 'Aide la Trahanache Aici am aflat tot 'Aide Farfuridi: Branzovenescule, mi-e frica de tradare Cate ceasuri sunt? Branzovenescu: Douasprece trecute Farfuridi: Douasprece trecute? Eu, la douasprece trecute fix Tipatescu: (coborand intre ei) Astfel dar, d-lor Branzovenescu: Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim sa facem deranj Farfuridi: (grav) Ne ducem, dar gandeste-te stimabile, ca suntem membrii aceluiasi partid Cum ziceam adineaori amicului Branzovenescu: tradare sa fie (cu oarecare emotie) daca cer interesele partidului, dar s-o stim si noi De aceea eu totdeauna am repetat cu strabunii nostri, cu Mihai Bravul si Stefan cel Mare: iubesc tradarea (cu intentie), dar urasc pe tradatori (schimband tonul, cu dezinvoltura.) Salutare, salutare, stimabile! Branzovenescu: (asemenea) Salutare! Tipatescu: (inchizand usa dupa ei, grozav de plictisit) A! (coboara.) SCENA VII Tipatescu, Zoe apoi Cetateanul turmentat Zoe: (iesind din stanga repede) S-a dus? Ai vazut, Fanica? Ai auzit? Si Ghita nu mai vine Fanica, Fanica, ne ameninta o nenorocire grozava Tipatescu: Taci! Vine cineva. E Ghita desigur. (se repede la usa din fund prin care apare Cetateanul turmentat.) Cetateanul: (sovaind) Sluga! (in tot jocul sughite si sovaie.) Zoe: Cine e asta? Tipatescu: Ce poftesti d-ta? Cetateanul: Eu? (sughite.) Eu sunt alegator Tipatescu: (nervos) Cum te cheama? Cetateanul: Cum ma cheama? Ce trebuie sa spui cum ma cheama vorba e, sunt alegator? (sovaie.) Zoe: E turmentat? Tipatescu: Dracul sa-l ia! Nu e nimeni afara: lasa sa-mi intre aici toti nebunii, toti betivii 'Aide, iesi! Cetateanul: Nu sunt turmentat (zambind) coana Joitico Las' ca ne cunoastem Ma cunoaste conul Zaharia de la 11 fevruarie Nu e vorba, tinem de d. Nae Catavencu e din Sotietate dar vorba e, eu alegator eu (sughite) apropritar, eu pentru cine votez? (sughite) D-aia am venit. (sovaie.) Zoe: Trimite-l, Fanica, da-i drumul e ametit de tot Tipatescu: (luandu-l cu binisorul) Fii bun, cetatene, du-te. Aldata mai vorbim. Cetateanul: Dar ce sa vorbim aldata? Zoe: A! Cetateanul: Acu ce treaba avem? Nu va uitati la mine ca sunt asa de Am facut-o de oaie de tot. Sa vezi d-ta cum de a devenit la bautura (sughite) ca a fost lata de tot Tipatescu: (necajit) Fii bun, omule, si-ntelege. (vrea sa-l apuce.) Cetateanul: Eu am gasit (sughite) o scrisoare Tipatescu si Zoe: O scrisoare! Cetateanul: Da. (catra Tipatescu.) A d-tale catra coana Joitica Am gasit-o alaltaieri seara pe drum, cand ieseam de la intrunire Fa-ti idee (sughita) de alaltaieri seara pana azi-dimineata s-o duci intr-un chef! Tipatescu: (rapezindu-se si apucandu-l cu amandoua mainile de gat) Mizerabile! Cetateanul: Nu ma zgudui (sughite) ca ametesc Zoe: Lasa-l, Fanica, sa vedem. Cetateanul: Lasati-ma sa vedeti. Cand am gasit-o, de curiozitate am deschis-o si m-am dus subt un felinar, s-o citesc. N-apucasem s-o ispravesc bine si hat! Pe la spate, d. Catavencu da sa mi-o ia. Tipatescu: Si (desperat) ti-a luat-o? Zoe: (acelasi joc) Ti-a luat-o? Cetateanul: As! Am bagat-o in buzunar. Zice d. Nae: "Asa? Facei parte din Sotietatea noastra si primesti scrisori de la prefectul, cetatene, bravos!" - Zic: (sughite) As! De la prefectul! - Zice: "I-am cunoscut slova Ia arata-mi-o. -Doamne pazeste!" Ba ca da-mi-o, ba ca nu ti-o dau, din vorba-n vorba, tura-vura, ne-am abatut pe la o tuica una-doua-trei pe urma da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere A facut cinste d. Nae l-am baut oo! L-am baut! Zoe: Dar scrisoarea? Tipatescu: Scrisoarea (se repede la el strigand), unde e scrisoarea? Cetateanul: Nu striga (sughite) ca ametesc! O am la mine scrisoarea. (amandoi il asculta si-l privesc cu indoiala si nerabdare nervoasa.) Da. Zoe: si Tipatescu: S-ar putea! Cetateanul: Da o am lamine. (cautandu-se prin buzunare). Ehei! D. Nae zicea ca-mi da zece poli pe ea; zic: nu trebuie, onorabile, parale slava Domnului apropitar sunt (sughite), alegator (sughite si se cauta mereu.) Vorba e eu (sughite), eu pentru cine votez? (se opreste din cautat si cu simplicitate.) Am pierdut-o! (se mai cauta, apoi cu hotarare.) Am pierdut-o! Tipatescu: A! Zoe: Ti-a furat-o Catavencu! Cetateanul: Adica d. Nae. Se prea poate ca am si dormit Vezi d-ta (Zoe si Tipatescu isi frang mainile) fa-ti idee da-i cu bere da-i cu vin da-i cu vin da-i cu Tipatescu: (apucandu-l si zguduindu-l) Mizerabile! Ce ai facut? Cetateanul: (cazand pe un scaun) Nu ma zgudui! SCENA VIII Aceiasi - Ghita Pristanda Pristanda: (intra gafaind intr-un suflet, prin fund) Coane Fanica! Coana Joitico! Tipatescu si Zoe: Ghita! Pristanda: Vine! Vine conul Zaharia! Cetateanul: (pufnind) Conul Zaharia? Nu mai spune (sughite) ca ametesc Tipatescu: (lui Pristanda, aratand pe Cetateanul turmentat) Ia-l pe nenorocitul asta, si Zoe: Si da-i drumul prin dos, pe scara a mica. Pristanda: (ridicand pe Cetateanul turmentat) 'Aide, cetatene! (il impinge spre dreapta.) Cetateanul: Nu ma-mpinge (sughite) ca ametesc. Pristanda: (acelasi joc) 'Aide! Cetateanul: Vorba e eu pentru cine votez? Pristanda: 'Aide! Cetateanul: Nu ma-mpinge (sughite) ca ametesc. (iese, impins de Pristanda.) SCENA IX Zoe, Tipatescu, apoi Ghita Pristanda si Trahanache Tipatescu: (rapede Zoii) De Zaharia nu avem teama: stie tot, dar nu crede nimica N-ai auzit? Zoe: Fanica! Fanica! (Ghita intra din dreapta.) Ce-ai facut, Ghita? Ai fost la Catavencu? Pristanda: Am fost, coana Joitico Se lasa greu, greu de tot: ori o mie de poli, ori deputatia Tipatescu: Trebuie sa punem mana pe el. (hotarat.) Du-te Ghita, ia jandarmi viu ori mort, trebuie sa mi-l aduci la politie, acuma intr-un moment Zoe: Fanica! Tipatescu: Du-te. Pristanda: Ascult! (vrea sa porneasca spre fund, in momentul acesta intra Trahanache cu aerul triumfator.) Trahanache: L-am prins cu alta mai boacana! Zoe: (incepand sa se jeleasca si cazandu-i ca lesinata in brate) Nene! Nene! Trahanache: Joitico! (catre Tipatescu].) A aflat? Tipatescu: Stie tot! Trahanache: (ingrijind-o, dupa ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu) Bine, omule, nu ti-am zis sa nu-i spui? O stiam eu cat e de simtitoare! Iaca vezi! (toti o ingrijesc.) Ei! Ti-am spus ca l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacana Ghita, iute un pahar cu apa. (Ghita iese in stanga.) Tipatescu: (batand in palmele Zoii) Care onorabil? Trahanache: (acelasi joc) Ei, ai putina rabdare Catavencu, de Tipatescu: Cu ce alta? Trahanache: (batand cu putere in palmele Joichitii) Cu alta plastrografie Ce plastograf! Pristanda: (care a venit cu paharul cu apa) Curat plastograf! (Cortina) ACTUL II (Acelasi salon) SCENA I Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu stau imprejurul unei mese rotunde, studiind listele electorale; fiecare are cate un creion colorat in mana Branzovenescu: Saizeci si noua cu rosu, buni, unsprece cu albastru ai lor Farfuridi: Doisprezece Trahanache: Ai putintica rabdare unu, doi, cinci sapte zece unsprezece. Farfuridi: Doisprezece Trahanache: Cu Ienache Siripeanu. Branzovenescu: Nici nu mai are drept de vot, de cat si-a maritat fata Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Daca voteaza, merge la puscarie onorabilul. Trahanache: Ai putintica rabdare Da' daca-l putem aduce sa voteze cu noi? Farfuridi: Alta vorba Sa voteze cu noi, e usor; are procesul cu epitropia bisericii, saptamana viitoare dar sa voteze cu noi? Adica cum sa voteze cu noi? Branzovenescu: Adica cum sa voteze cu noi? Trahanache: Sa voteze cu noi. Branzovenescu: Nu pricepi, neica Zahario, vorba noastra? Adica "noi", partidul nostru, pentru cine votam noi, pentru cine lucram noi? Noi inca nu stim Trahanache: Ma rog, aveti putintica Farfuridi: Nu stim Trahanache: Ma rog, aveti Farfuridi: Ba eu merg si mai departe si zic, cum ziceam lui amicul meu Branzovenescu: ma tem de tradare Trahanache: Cum de tradare? Branzovenescu: De-aia noi astazi cand am mirosit ceva cumva Farfuridi: Ceva cumva Trahanache: Ceva cumva? Branzovenescu: Daca e ceva la mijloc Farfuridi: Ceva la mijloc Trahanache: Ceva la mijloc? Farfuridi: Da, asa, daca e tradare, adica daca o cer interesele partidului, fie. Branzovenescu: Dar cel putin s-o stim si noi! (Trahanache vrea sa-i intrerupa, fara sa izbuteasca.) Farfuridi: Pentru ca eu am zis-o cu strabunii nostri, cu Mircea cel Batran si cu Vlad Tepes, neica Zahario: imi place tradarea, dar Trahanache: Ma rog, ai putintica Branzovenescu: Ce rabdare, neica Zahario! Nu mai e vreme de asa lucru. Asta-seara e intrunire? Farfuridi: Maine incepe alegerea? Trahanache: Da Farfuridi: Ei! Pentru cine votam? Branzovenescu: Pentru cine votam? Trahanache: Aveti putintica rabdare! Pentru cine ati mai votat si pana acuma? Branzovenescu: Nu inteleg. Farfuridi: Nici eu. Trahanache: Ma rog, ia sa ne talmacim noi putintel Farfuridi: Sa ne talmacim, da, sa ne talmacim, asta o cerem si noi. Trahanache: Ce sunteti d-voastra, ma rog? Vagabonti de pe ulita? Nu Zavragii? Nu Cauzasi? Nu D-voastra, adica noi, suntem cetateni, domnule, suntem onorabili Mai ales noi trei suntem stalpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului scolar, ai Comitetului pentru statua lui Traian, ai Comitiului agricol si etetera. Noi votam pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul intreg pentru ca de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru Branzovenescu: Asa e Farfuridi: Asa e, dar Trahanache: Dar ce? Numele candidatului poate sa fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, dupa cum cer enteresurile partidului. Din moment in moment asteptam sa-l stim Prefectul trebuie sa vie; nu-l asteptam sa vie de la telegraf? Ei? Nu bate telegraful? Bate; ce treaba alta are? Poate ca acuma cand noi vorbim, poate sa fi si sosit numele pe sarma, stimabile Da, pe sarma, ce crezi d-ta? Farfuridi: Toate bune si frumoase cum le talmacesti d-ta, neica Zahario, dar noua noua ni e frica de tradare Branzovenescu: Nu din partea d-tale Farfuridi: Nu din a d-tale Trahanache: Da' din a cui? Farfuridi: Din a cui, din a cui? Stii d-ta din a cui Trahanache: Sa n-am parte de Joitica, daca stiu. Branzovenescu: Ei, stimabile, prea te faci chinez, da-mi voie Farfuridi: Stii ce, venerabile neica Zahario, ia sa dam noi mai bine cartile pe fata. Trahanache: Da-le, neica, sa vedem. Farfuridi: Ti-am spus ca mi-e frica de tradare Ei? Branzovenescu: Ei? Trahanache: Ei? Farfuridi: Ei? Ni-e frica din partea amicului. Trahanache: Care amic? Branzovenescu: Care amic, care amic? Stii d-ta Trahanache: Sa n-am parte de Joitica, daca stiu. Farfuridi: Iar te faci chinez Trahanache: Zau nu Farfuridi: Din partea amicului Fanica Trahanache: (surprins) Ce? Branzovenescu: Din partea prefectului. Trahanache: (incruntat) Cum? Farfuridi: (scurt) Noua ni-e frica de! Ca-si da coatele cu Catavencu Trahanache: (urmeaza jocul crescendo) Cu Catavencu? Farfuridi: Cu moftologul Branzovenescu: Cu nifilistul Trahanache: (de abia stapanindu-si indignarea) Cu Catavencu? Tradare? Fanica tradator! Ei bravos! Ei! Asta mi-a placut! Ei! Nu m-asteptam! Ei! Ne-am procopsit! Farfuridi: De! Noi Branzovenescu: Ce ne-am zis? Trahanache: (biruit din ce in ce mai mult de indignare) Ai putintica rabdare, stimabile. Nu dau voie nimanui sa-si permita, ma-ntelegi, sa banuiasca macar catusi de putin pe Fanica. Pentru mine, stimabile, ma-ntelegi, sa vie cineva sa-mi banuiasca nevasta, pe Joitica Branzovenescu: Pe coana Joitica, onorabile Farfuridi: Imi pare rau, neica Zahario, noi nu Trahanache: (si mai indignat) Ai putintica rabdare zic: pentru mine sa vie cineva sa banuiasca pe Joitica, ori pe amicul Fanica, totuna e E un om cu care nu traiesc de ieri de alaltaieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a doua oara. De opt ani traim impreuna ca fratii, si nici un minut n-am gasit la omul asta macar atitica rau Credeti d-voastra ca ar fi ramas el prefect aici si nu s-ar fi dus director la Bucuresti, daca nu staruiam eu si cu Joitica si la dreptul vorbind, Joitica a staruit mai mult Farfuridi: Ei! Se-ntelege, damele sunt mai ambitioase Trahanache: (si mai indignat) Ai putintica rabdare Nu de ambit ca ni era prieten, - pentru enteresul partidului. Cine altul ar fi putut fi prefect al nostru? Farfuridi: S-ar mai fi gasit, poate. Trahanache: Sa-mi dai voie sa nu te crez. Un om endependent, care a facut servicii partidului, judetului, tarii si mie, ca amic, mi-a facut si-mi face servicii, da! Si sa veniti d-voastra, tot din partid (cu ton de mustrare aspra) si sa banuiti ca sa va pronuntati cu astfel de cuvinte neparlemantare Imi pare rau Branzovenescu: In sfarsit, noi Trahanache: Ai putintica rabdare Imi pare rau (indignat rau de tot.) Care va sa zica unde nu intelegeti d-voastra politica, hop! Numaidecat tradare! Ne-am procopsit! Ce sotietate! Adevarat, bine zice fiu-meu de la facultate: unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are. (in culmea indignarii.) Tradare! Bravos! Fanica tradator! Frumos! (pleaca.) Salutare! Salutare, stimabile! (iese foarte turburat prin fund.) SCENA II Farfuridi, Branzovenescu stau un minut privind unul la altul Farfuridi: Ei! ti-a placut venerabilul? Branzovenescu: E tare tare de tot Solid barbat! Nu-i dam de rostul secretului. Trebuie sa mai asteptam. Farfuridi: Sa mai asteptam? Pana cand sa mai asteptam? Deseara, la sfarsitul intrunirii, parca-l vaz pe venerabilul ca se scoala si trage clopotelul: "Stimabililor, aveti putintica rabdare: Candidatul Comitetului nostru este onor. d. Nae Catavencu" Branzovenescu: Moftologul! Farfuridi: Nifilistul! - Si bravo-n sus, si bravo-n jos, si maine si poimaine, nenea Ghita politaiul alearga pana-i iese limba de un cot si ti-l toarna pe d. Catavencu, care ne-a injurat si ne-a batjocorit de atata vreme pe toate tonurile, deputat la colegiul II Si noi sa stam cu mainile in san? Peste poate! Branzovenescu: Ce-o sa faci? Te joc cu puterea? Farfuridi: Ce sa fac? Batem o depesa la Bucuresti, la Comitetul central, la minister, la gazete, scurt si cuprinzator: (batand cu pumnul drept in palma stanga, ca un telegrafist pe aparatul lui, sacadat, tot textul-proiect al depesii) "Tradare! Prefectul si oamenii lui tradeaza partidul pentru nifilistul Catavencu, pe care vor sa-l aleaga la colegiul II Tradare! Tradare! De trei ori tradare!" Branzovenescu: (scurt) E tare! prea tare! N-o iscalesc. Farfuridi: (cu tarie, impunator) Trebuie sa ai curaj ca mine! Trebuie s-o iscalesti: o dam anonima! Branzovenescu: Asa da, o iscalesc! Farfuridi: O iscalim: "Mai multi membri ai partidului" Branzovenescu: Da' daca ne cunoaste slova la telegraf? Farfuridi: Punem pe altcineva s-o scrie. Branzovenescu: Pe cine? Farfuridi: Trebuie sa gasim pe cineva sa ni-o dea la telegraf! 'Aide, Branzovenescule. Branzovenescu: Numai sa nu patin ceva. Farfuridi: (impunator) Trebuie sa ai curaj: anonima. Cate ceasuri sunt? Branzovenescu: Cinci. Farfuridi: 'Aide degrab', intre cinci si sase fix se-nchide telegraful (ies cu graba.) SCENA III Pristanda: (singur, intra prin dreapta, e putin miscat) O facuram si p-asta si tot degeaba. Am pus mana pe d. Catavencu Cand am asmutit baietii de l-a umflat, striga cat putea: "Protestez in numele Constitutiei! Asta e violare de domiciliu!" - Zic: "Curat violare de domiciliu! Da' umflati-l!" Si l-au umflat. L-am turnat la hardaul lui Petrache. M-am intorsc cu birja acasa la el, am cautat prin toate coltisoarele, am ridicat dusamelele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crapaturile zidului: peste putinta sa dau de scrisoare. M-am intors la politie, l-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e si nu e. L-am amenintat ca am porunca de la conul Fanica sa-l chinuiesc ca pe hotii de cai, degeaba: nu spune decat numai si numai coanii Joitichii. O caut si nu o gasesc; acasa nu-i, aici nu e A! Iacat-o Coana Joitico! SCENA IV Pristanda si Zoe Zoe: (venind repede din fund) Ghita, bine ca te gasesc. Pristanda: Si eu va cautam, coana Joitico Zoe: Ghita, Ghita, ce-am aflat? Ce ati facut? Ati innebunit? Adineaori, cand ieseam de-acasa, am aflat de la doctorul ca te-ai dus cu jandarmii, ai calcat casa lui Catavencu, l-ai luat pe sus si l-ai dus la politie, la arest! Cum ai facut asta? Pristanda: Ordin verbal de la conul Fanica. Zoe: Unde e Fanica? Pristanda: Nu stiu, il caut si eu. Zoe: Si pentru ce l-ati arestat pe Catavencu? Pristanda: Pentru ca sa-i apucam scrisoarea. Zoe: Si ai apucat-o? Pristanda: Nu, coana Joitico, dupa cat am cautat si pe dansul si la el acasa, scrisoarea este ascunsa altundeva. Zoe: Ghita, m-ati nenorocit! Scrisoarea o sa fie publicata maine si ati facut si scandal degeaba. Dascalimea o sa urmeze inainte cu gazeta si in lipsa lui Ce-o sa zica la Bucuresti guvernul, cand o afla ca ati violat domiciliul lui Catavencu si l-ati restat in ajunul alegerilor, dupa ce guvernul era asigurat ca toate au sa se petreaca cu bine si cu liniste? Cum o sa mai poata ramane Fanica prefect? Pristanda: Coana Joitico, am uitat sa va spui: dupa cate fagaduieli si amenintari i-am facut lui Catavencu, mi-a raspuns ca in zadar mai staruiesc si ca la urma urmelor nici nu mai vrea sa stea de vorba cu nimini, dar cu nimini, decat numai cu d-voastra. Zoe: Cu mine? Du-te, Ghita, du-te degraba, da-i drumul si roaga-l din partea mea sa pofteasca aici Il astept Pristanda: Numai daca conul Fanica Zoe: Daca tii la tine, daca tii la familia ta, Ghita Pristanda: Cum sa nu tiu, coana Joitica? Unsprece suflete! Zoe: Du-te degraba, intr-un suflet, si sa nu vii fara Catavencu. Poarta-te bine cu el. Ia o birja si vino-ntr-o clipa. Pristanda: Ascult! Zoe: Ai venit? Pristanda: M-am dus! SCENA V Zoe: (agitata, scoate gazeta si citeste) "In numarul de maine al foii noastre vom reproduce o interesanta scrisoare sentimentala a unui inalt personaj din localitate catra o dama de mare influenta. Originalul va sta la mine la dispozitia curiosilor, in biuroul nostru de redactie. Atat pentru astazi. A bon entendeur salut!" Ce mai e de facut? (se primbla agitata, apoi se opreste ca in fata unei inspiratii.) Trebuie sa alegem pe Catavencu. Nu mai incape vorba, nu mai e vreme de stat la ganduri. Cu un misel ca el, cand ne tine la mana asa de bine, lupta ar fi o copilarie, o nebunie Fanica trebuie sa se invoiasca trebuie Ei! S-apoi! Mai la urma Catavencu poate fi tot asa de bun deputat ca oricare altul Dar unde e Fanica? Unde poate sa fie? SCENA VI Zoe si Tipatescu (venind din fund) Tipatescu: Zoe! Aici esti? Zoe: Fanica! Te asteptam Ce ai facut? Ai arestat pe Catavencu. Te-ai gandit bine la ce ai facut? Cum ti-a venit sa faci una ca asta? Pentru ce ai facut-o? Tipatescu: (nervos) Pentru ce? Pentru ce? Tu ma intrebi pentru ce? Pentru nerozia care ai facut-o tu, pentru ca sa evit nenorocirea pe care ai cauzat-o tu din neglijenta. Se poate atata distractie! Atata nebagare de seama! O scrisoare de amor s-o arunci in nestire intr-un buzunar cu batista, si s-o pierzi ca si cum ai pierde o hartie indiferenta, ca un afis, dupa ce ai iesit de la reprezentatie La atata lipsa de judecata, sa-ti spui drept, nu m-asteptam! Ce Dumnezeu! Esti femei in toata firea, nu mai esti copil. Atata neglijenta nu se pomeneste nici in romane, nici intr-o piesa de teatru. Zoe: Judeca-ma, Fanica, judeca-ma (plange.) Da, asa e am fost o copila am facut o nerozie fara seaman; dar acuma trebuie indreptata. Fanica, daca ma iubesti, daca ai tinut tu la minemacar un moment in viata ta, scapa-ma scapa-ma de rusine! Tu esti barbat, nu-ti pasa! Pentru tine, afisarea intrigii noastre n-ar fi o nenorocire dar pentru mine Fanica, gandeste-te gandeste-te. (plange.) Tipatescu: Tocmai de-aia m-am asigurat de persoana lui Catavencu Zoe: In zadar, Fanica; Catavencu poate muri astazi, maine gazeta lui tot o sa publice scrisoarea noastra. Dumnezeule! Cum or sa-si smulga toti gazeta, cum or sa ma sfasie, cum or sa raza! O saptamana, o luna, un an de zile n-o sa se mai vorbeasca decat de aventura asta In oraselul asta, unde barbatii si femeile si copiii nu au alta petrecere decat barfirea, fie chiar fara motiv dar inca avand motiv si ce motiv, Fanica! Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronica infernala! Si eu, Fanica, in timpul asta, ce sa fac? Sa mor? Sa mor daca voiesti Pentru ca dupa asta nu o sa mai pot trai. Tipatescu: Atunci, daca nu e alta scapare Zoe! Zoe! Ma iubesti Zoe: Te iubesc, dar scapa-ma. Tipatescu: Sa fugim impreuna Zoe: (retragandu-se) Esti nebun? Dar Zaharia? Dar pozitia ta? Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre? Tipatescu: (descurajat) Atunci nu ne mai ramane nimica de facut? Zoe: Ba da! Tipatescu: Ce? Zoe: Sa sprijinim candidatura lui Catavencu! Tipatescu: (sarind) Peste putinta! Zoe: Sa-l alegem! Tipatescu: Niciodata. Zoe: Trebuie. Tipatescu: O data cu capul! Te gandesti la ce spui? Iata pe ce depese am pus mana adineaori, a adus-o la telegraf canalica care a gasit scrisoarea ta, betivul de ieri. E o depese anonima. Am oprit-o si am dat ordin la telegraf sa nu mai expedieze nimica fara stirea mea; dar stiu eu ce poate contine o depese cu cheie? Iata: "Tradare! Prefectul si oamenii lui tradeaza partidul pentru nifilistul Catavencu, pe care vor sa-l aleaga la colegiul II. Tradare, tradare, de trei ori tradare Mai multi membri ai partidului" Orice s-ar intampla, nu se poate sa sprijinim pe mizerabilul, nu, nu, nu! Spune-mi, sa cautam, sa gasim alt mijloc? Zoe: (zdrobita) Alt mijloc nu vaz, alt mijloc nu este. Tipatescu: Atunci Zoe: Atunci (inecata) lasa-ma, lasa-ma in nenorocire lasa-ma sa mor de rusine Omoara-ma pe mine care te-am iubit, care am jertfit tot pentru tine Iata unde m-ai adus! Iata cat plateau juramintele tale! M-ai adus la moarte - pentru ca (hotarata) ma omor inainte de izbucnirea scandalului, astazi, acuma, aici! - M-ai adus la moarte, si ma poti scapa, si ma lasi sa mor (plange.) Tipatescu: Zoe! Zoe! Zoe: Lasa-ma Daca ambitia ta, daca nimicurile tale politice le pui mai presus de rusinea mea, de viata mea, lasa-ma! Sa mor (plangand.) Sa mor cu siguranta ca opt ani de zile m-ai amagit in fiecare minuta, ca nu m-ai iubit niciodata niciodata niciodata Tipatescu: Zoe! Sa vedem, sa ne mai gandim! Zoe: Nu mai e vreme de gandit, Fanica! Fiecare minuta care trece ma apropie de pieire Trebuie sa te hotarasti! Tipatescu: (in lupta cu el insusi) Sa ma hotarasc! Sa ma hotarasc Zoe: (inecata) Adineaori, in Lipscani, am aflat de arestarea lui Catavencu. Am alergat ca o nebuna la redactie. Iata ce foaie au scos comitetul lor. (ii da foaia, Tipatescu o citeste incet.) Intelegi la ce trebuie sa ne asteptam dupa arestarea lui. Tipatescu: Omul asta isi joaca viata! Zoe: Nu si-o joaca pe a lui, Fanica, o joaca pe a mea; pentru ca inca o data iti spui din doua una: ori tu ma iubesti si eu traiesc, si atunci lupta e peste putinta cu Catavencu - trebuie sa-mi cedezi; ori nu, si atuncea mor, si daca ma lasi sa mor, dupa ce-oi muri poate sa se-ntample orice (zdrobita.) Sunt horarata (revenindu-i deodata toata energia.) Da, sunt hotarata, dar nu voi sa mor pana nu voi fi luptat cu toate imprejurarile (cu energie crescanda) si am sa lupt! si cu tine am sa lupt, pentru ca acuma tu esti piedica a mai grea, care ma opreste sa-mi capat iar linistea! Da, sunt hotarata, si trebuie sa biruiesc tot, si pe tine asa de hotarata sunt, incat adineaori am poruncit lui Ghita sa mearga sa dea drumului lui Catavencu si sa-l pofteasca aici din partea mea. Tipatescu: Femeie nebuna! Ce ai facut? Zoe: Am facut ce am crezut ca trebuie sa fac. Daca nu nu vrei sa sprijini pe Catavencu, daca tu nu vrei sa-l alegi, ca sa ma scapi - atunci eu, care voi sa scap, il sprijin eu, il aleg eu Tipatescu: Cum? Zoe: Da, il aleg eu. Eu sunt pentru Catavencu, barbatul meu cu toate voturile lui trebuie sa fie pentru Catavencu. In sfarsit, cine lupta cu Catavencu lupta cu mine Aide, Fanica, lupta, zdrobeste-ma, tu care ziceai ca ma iubesti! Sa vedem! (pleaca spre dreapta.) Tipatescu: Zoe! Zoe: Lasa-ma! (iese.) Tipatescu: (urmarind-o) Zoe! Zoe! (iese dupa ea. O clipa scena goala.) SCENA VII Ghita Pristanda si Catavencu Pristanda: (aparand in fund si facand loc cu respect lui Catavencu sa treaca) Poftiti, cocoane Nicule, poftiti (umilit) si zau, sa pardonati, in consideratia misiei mele, care ordona (serios) sa fim scrofulosi la datorie. D-voastra stiti mai bine ca mine asa e politaiul: tata sa-ti fie -trebuie sa-l ridici? Il ridici! N-ai ce-i face: e misie. De aiai (foarte rugator) ma rog sa pardonati Catavencu: Imi pare rau, Ghita, ca mai staruiesti cu scuzele tale Adica noi nu stim cum merge politia? (sententios.) Intr-un stat constitutional un politai nu e nici mai mult nici mai putin decat un instrument! Pristanda: Curat instrument! Catavencu: Nu bratul care loveste, vointa care ordona e de vina Eu chiar am scris un articol in privinta asta. Nu stiu daca l-ati citit? Pristanda: Trebuie sa-l fi citit, coane Nicule; eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia totdauna; ca sa nu va uitati la mine adica pentru misie (misterios) altele am eu in sufletul meu, dar de! N-ai ce-i face: famelie mare, renumeratie dupa buget mica Catavencu: Si in sfarsit, cum ar fi posibil martiriul, daca n-ar exista calaul? Pristanda: Curat, coane Nicule! Catavencu: (schimband tonul) Cetatene, nu uita conditia cu care am venit aici! Am venit in casa prefectului, nu voi insa sa dau ochii cu el, nu ma pot asa de ieftin compromite. Am venit chemat de doamna Trahanache, pe dansa voi sa vaz. Pristanda: Mai e vorba, coane Nicule, pe coana Joitica, pe dumneei conul Fanica nici nu e aicea Poftiti, poftiti, sedeti, coane Nicule, ma duc sa spui coanii Joitichii ca ati venit (vrea sa plece.) Catavencu: Poti sa-i adaogi chiar ca ma grabesc sa ma intorc in temnita unde m-a aruncat dizgratia dumneei. Pristanda: Ascult. (aparte.) Mare pisicher! Strajnic prefect ar fi asta! (iese aruncand priviri furise de admiratie catra Catavencu.) SCENA VIII Catavencu: (singur) In sfarsit, capituleaza! Se putea altfel? Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zaharia (rade) parca-l auz deseara proclamandu-ma candidat al colegiului. Sarmanul Farfuridi! (grav.) Scopul scuza mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta! Amabilul Fanica trebuie sa faca venin de moarte atat mai bine pentru mine! Isi pierde mintile, atat mai rau pentru el! Ma aresteaza, atat mai bine pentru mine! Coana Joitica, mai cuminte ca toti, ma cheama, si eu, politicos, iata-ma, gata sa-i sarut mana cu respect Ma rog, n-ai ce-i face: mana care-ti da mandatul! Dar unde e coana Joitica? nu vaz pe coana Joitica (Se-ntoarce spre fund, apoi spre stanga, in fine spre dreapta. In momentul acesta apare Tipatescu in usa din dreapta, unde sta un moment nemiscat. Gest de surpriza din partea lui Catavencu. Aparte.) Tipatescu! O preferam pe ea! SCENA IX Catavencu, Tipatescu Tipatescu: (a aparut in dreapta cu aerul incruntat si pumnii inclestati, a stat in use, a mers apoi linistit la usa din fund, masurand din ochi pe Catavencu, si s-a oprit in fund un moment; aparte) Tine-ma, Doamne! Catavencu: (jenat) Stimabile domn, scuzati-ma daca v-ar parea ca ma prezint la d-voastra astfel, intr-un mod neregulat Trebuie sa va spun ca am fost adus aici din arest de politaiul d-voastre, dupa ordinile si nu m-steptam sa va intalnesc Tipatescu: (aparte) Impertinent! Catavencu: Pentru ca mi se spusese ca eram chemat de altfel nici nu as fi venit In fine, daca sunt aici prizonier, ramai daca sunt liber - si nu cer nimic mai mult - ma retrag indata Tipatescu: (care a tot batut din calcai cu impacienta, coboara incet, rar si cu dintii stransi) Iubite si stimabile d-le Catavencu, nu inteleg pentru ce intre doi barbati, cu oarecare pretentie de seriozitate, sa mai incapa astfel de mestesuguri si rafinarii de maniere, astfel de tirade distilate, cand situatia lor e asa de limpede Eu sunt un om caruia-i place sa joace pe fata Sa-mi dai voi sa-ti spui ceva Ia poftim, ia poftim, ma rog. (ii ofera un scaun, aparte.) Sa fiu cuminte. Ce bine ca-i Zoe dincolo! Catavencu: Stimabile domn, d-tale iti place sa joci pe fata, primesc; mie-mi place sa joc scurt, scurt. (gest de retezare.) Situatia noastra o putem dezlega numaidecat. (Tipatescu ii ofera jetul, el il respinge usor.) Multumesc. Tipatescu: (acelasi joc) Ia poftim, ma rog, ia poftim! Catavencu: (acelasi joc) Multumesc! Tipatescu: (privind tinta la Catavencu si cu tonul marait) Poftim de! Catavencu: (care s-a retras putin, cedeaza in sfarsit si cade pe fotoliu cam fara voie) Multumesc. Tipatescu: Asa. (sade aproape de el, Catavencu se cam retrage. Tipatescu se indeasa spre el, Catavencu acelasi joc, si iar.) Astfel dar, onorabile domn, d-ta, - prin ce mijloace nu-mi pasa! - posedezi o scrisoare a mea, care poate compromite onoarea unei familii Catavencu: (gest) A! Tipatescu: Ma iarta ca te-am ofensat. Sa fiu si mai scurt Iata: d-ta esti un om practic, d-ta posedezi un lucru care-mi trebuie mie. Eu viu si-ti zic: (cu multa afabilitate) ma rog, onorabile domn, ce-mi ceri d-ta in schimbul acelui lucru? Catavencu: (naiv) Cum, nu stii? Tipatescu: (asemenea) Nu Catavencu: (asemenea) Nici macar nu va da-n gand? Tipatescu: (asemenea) Nu d-aia intreb Catavencu: Stimabile domn, (cu dignitate) un om politic Tipatescu: (cu pofida) Adica d-ta Catavencu: Da-mi voie Un om politic trebuie, mai ales in niste imprejurari politice ca acelea prin care trece patria noastra, imprejurari de natura a hotari o miscare generala, miscare ce, daca vom lua in consideratie trecutul oricarui stat constitutional, mai ales un stat tanar ca al nostru Tipatescu: (impacientat, batand din calcai) Ma rog, onorabile, inca o data (raspicat) ce-mi ceri d-ta in schimbul acelei scrisori? Scurt! Scurt! (repeta gestul de retezare al lui Catavencu.) Catavencu: Ei? Daca este asa, daca voiesti scurt, iata: voi (rugator) sa nu mai combati, ceva mai mult, sa-mi sprijini candidatura Tipatescu: (vrand sa izbucneasca) Candidatura d-tale! (stapanindu-se.) Onorabile domn, nu ti se pare ca ceri prea mult? Catavencu: Atuncea d-ta, care mi-ai propus schimbul, care-mi faci intrebarea, trebuie sa raspunzi Tipatescu: (apropiindu-se si indesandu-se inspre Catavencu, se repeta jocul de scena de mai sus) Ba zau, spune, nu ti se pare prea mult? 'Ai? Ce zici? Catavencu: (naiv) Nu. Tipatescu: (cu insinuare) Daca s-ar retrage Comitetul permanent si am rezerva un loc pentru prea iubitul d. Catavencu? Catavencu: (zambind si cu bonomie) E un nimic, stimabile Tipatescu: Daca in postul de advocat al statului s-ar numi acelasi d. Catavencu? Catavencu: (asemenea) E putin, onorabile Tipatescu: Daca in locul de primar, vacant acum, si in locul de epitrop-efor la Sf. Nicolae s-ar numi tot nenea Catavencu? 'Ai? (Catavencu surade cu un gest de refuz.) Si daca si mosia "Zavoiul" din marginea orasului Catavencu: (zambind asemenea) Da-mi voie, stimabile, un om politic trebuie, este dator, mai ales in imprejurari ca acele prin care trece patri noastra, imprejurari de natura a hotari o miscare generala, miscare (mangaie si umfla cuvintele distilandu-si tonul si accentul) ce, daca vom lua in consideratie, trecutul unui stat constitutional, mai ales un stat tanar ca al nostru, de abia iesit din Tipatescu: (batand impacient din calcai si intrerupandu-l) Ei! Sa lasam frazele, nene Catavencule! Astea sunt bune pentru gura casca Eu sunt omul pe care d-ta sa-l imbeti cu apa rece? Spune, unde sa fie! Barbateste: ce vrei de la mine? (se ridica fierband.) Catavencu: (ridicandu-se si el) Ce vreau? Ce vreau? Stii bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme; vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani, unde sunt cel d-intai intre fruntasii politici Vreau Tipatescu: (fierband) Ce vrei? Catavencu: (asemenea) Vreau mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva! Nimic! Nimic! (dupa o pauza, cu insinuare calda si crescanda.) Mi se cuvine! Te rog! Nu ma combate Sustine-ma Alege-ma. Poimaine, in momentul cand voi fi proclamat cu majoritatea ceruta, in momentul acela vei avea scrisoarea (cu multa caldura) pe onoarea mea! Tipatescu: (aproape sa izbucneasca) Pe onoarea ta? Si daca nu pot sa te aleg? Catavencu: Poti! Tipatescu: (pierzandu-si cumpatul din ce in ce) Si daca nu voi? - Zi ca nu voi sa te aleg? Catavencu: (indarjit) Trebuie sa vrei. Tipatescu: (d-abia mai stapanindu-se) Uiti ca nu e bine sa te joci cu un om ca mine astfel. Nu! Nu! Nu voi sa te aleg! Catavencu: Trebuie! Tipatescu: Nu! Catavencu: Trebuie sa vrei, daca tii catusi de putin la onoarea Tipatescu: (izbucnind) Mizerabile! (Catavencu face un pas inapoi.) Canalie nerusinata! Nu stiu ce ma tine sa nu-si zdrobesc capul (se repede, ia un baston de langa perete si se intoarce turbat catra Catavencu.) Miselule! Trebuie sa-mi dai aci scrisoarea, trebuie sa-mi spui unde e scrisoarea ori te ucid ca pe un caine! (se repede navala la el. Catavencu ocoleste masa si canapeaua, rastoarna mobilele si se repede la fereastra, pe care o deschide de perete imbrancind-o in afara.) Catavencu: (tremurand, striga la fereastra in afara) Ajutor! Sariti! Ma omoara vampirul! Prefectul asasin! Ajutor! SCENA X Aceiasi - Zoe venind repede din dreap |
|||
Pune poezia O scrisoare pierduta pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |