Teatrul National ne promite pentru stagiunea apropiata indeplinirea unui mare vis national.
Vom avea opera nationala, cu text national, partitiune nationala, cantareti si figuranti nationali, decoruri nationale, maestru national, etc. - nationale.
Vom avea, in sfarsit, o executie nationala.
Mai ramane inca un lucru de dorit. E adevarat ca acest lucru la noi nu prea e lucru mare, dar, in fine, pentru ca trebuie adesea sa ne gandim si la cele mai mici lucruri, si acesta este un lucru la care trebuie sa ne gandim in treacat - mai ramane publicul national.
Iata, in adevar, ce ne mai lipseste.
In adevar, din cate elemente trebuiesc pentru instituirea si propasirea unui teatru national, afara de public, fie chiar nenational, le vom avea pe toate: scoale de arta nationale, directia nationala, literatura nationala; artisti nationali.
Ce e drept, insa, in loc de public national avem un stat national. Acesta plateste arta si pe artisti - cam ieftin, fireste - dar oricum, decat nimic, tot e mai buna o buna subventiune cu care se pot intretine multe lucruri nationale.
Si iata cum se face lucru, foarte usor.
Dumneata, cititorule, de la Valenii-de-Munte, de la Targul-Neamtului, din Calafat, sau dintr-o mahala a Bucurestilor, nu vrei sa ai sentiment national destul de dezvoltat; nu poftesti la teatrul national sai asculti opera nationala, cu vorbe nationale si cu muzica nationala, cantata national de artisti nationali. Care va sa zica, d-ta nu-ntelegi ce importanta au literatura nationala, arta nationala, primadona nationala?
Foarte bine. Atunci, statul national este dator sa te faca sa sustii opera nationala.
Cum? Foarte usor. Statul national ia din birul dumitale cat nu vrei sa dai de bunavoie teatrului national si intretine acest focar de cultura nationala.
Dumneata stiu ce ai sa-mi zici la acestea:
- Dar bine, domnule, mie-mi trebuie lumina, apa, aparare impotriva boalelor infectioase si impotriva barbariei administrative; eu n-am nevoie deocamdata de opera nationala.
Dar eu iti raspunz:
- Daca n-ai dumneata nevoie, am eu.
- Bine, zici dumneata; daca ai nevoie, plateste-ti-o; ce sunt dator eu sa ti-o platesc?
- Ba nu, raspunz eu, plateste d-ta; eu am intrarea libera la opera
nationala.
Da, da, iubitule; asa se face progresul national.
in toata lumea, publicul se-mparte in doua parti: o parte care merge la teatru si plateste, si alta care nu plateste si nu merge la teatru. La noi se-mparte altfel: o parte care plateste teatrul national si nu merge la teatrul national, si alta care merge la teatrul national fara
sa plateasca.
Dumneata, mitocan national, din birul caruia se-ntretine teatrul national, fa si d-ta o data un sacrificiu, ca esti si d-ta roman, ce Dumnezeu! da o data un leu si du-te in galerie la opera nationala; nu atata pentru opera, ca tot n-ai s-o pricepi grozav, ci pentru ca sa te convingi de ce-ti spun eu. Uite-te-n toate lojile, uite-te-n staluri si vezi cat de multa lume! ce de cocoane gatite! ce de tineret elegant! Ei! fa socoteala d-ta, ca esti negustor, cam cat banet sa fi intrat la casa in seara aceea, si apoi du-te la casier si intreaba-l sa vezi daca a incasat destul ca sa plateasca cheltuielile serale. Pentru ce? pentru ca trei sferturi din lumea aceea nationala a intrat gratis, cum am zice, pe mofturi, la opera nationala.
Ba ma prinz ca odata, daca te vei duce mai des, ai sa vezi ca si asa, de pomana, tot nu s-a putut umplea sala nationala decat mai putin ca pe jumatate.
A cui e vina?
A dumitale, mitocane! De ce nu dai cu neamurile d-tale navala la teatrul national?
Uite! iti da Norma1 nationala, cu vorbe nationale, cu muzica nationala, cu primadone si tenori nationali, cu maestru national, si toti canta national. Ce mai vrei, mitocane?
De ce nu mergi la opera nationala?
P.-S. in ultimul moment aflu ca bravul maestru Peters, cu care directia Teatrului National intrase in tratative pentru conducerea orchestrei nationale, a fost, dupa mai multe staruinte nationale, inlaturat, pe motiv ca nu este destul de national ca sa poata dirija opera nationala.
|