| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Incheierea coloanei de Emil Botta Ale Uraniei focuri, doar de mine stiute, ardeau in cer. Te imbraca, infioratule, in tenebra de fier! Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Take ionescu
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Luca Caragiale
|
|||
|
|
|||
| Usor e sa desenezi o figura care ti s-a aratat sub toate infatiserile posibile, sa analizezi un talent care s-a cheltuit intreg, sa apreciezi o viata, care a dat societatii tot ce-i putea da: concursul personal al inteligentei si al vointei, al ideii si al faptei; cand schitezi insa chipul unui om, care, desigur, inca nu si-a ajuns culmea carierei, e o sarcina mai grea, fiindca promisiunile acesteia sunt inca supuse indoielii. Este adevarat ca d. Take Ionescu promitea mult; decat, tot ce a promis pana acum a indeplinit cu prisos, potrivit varstei, mereu promite mult, si, poate, va indeplini si mai mult. Fara indoiala, acest om, care poseda o mare virtute: ambitiunea, poseda toate mijloacele de izbanda. E stiut ca nu este o virtute sociala mai mare ca ambitiunea, cand, ajutata de un potrivit talent, e insotita de dragostea binelui public. Un politic distins, in acelasi timp un publicist de valoare, zicea, inca de mult, de pe vremea sesiunii parlamentare din 1888, asupra lui Take Ion eseu: «Este un tanar plin de viitor; ambitios, foarte ambitios, ca toti oamenii cari simt ceva in inima si in cap, cauta sa ajunga acolo unde cultura lui intelectuala si talentul lui il imping». «Situatia lui politica nu e inca bine definita pentru un moment. Nu se stie ce va ajunge Take lonescu. Oricum ar fi, acest deputat al Craiovei e pentru parlamentul roman o adevarata podoaba». Omul superior care scria aceste randuri, care el insusi e o ilustratie a vremii noastre, nu s-a amagit. Gh. Panu1 a prevazut bine viitorul tanarului deputat din Craiova. Acest tanar si-a facut el insusi o situatie deosebita, care nu se poate confunda in gramada, ci trebuie distinsa; azi se impune ca o personalitate politica de cea mai inalta marca. Toti aceia cari fac politica serioasa in tara aceasta sunt legati sa-l puna in randul intai, sau al amicilor, sau al adversarilor; sa se rezeme pe dansul cu incredere, sau sa se teama de el. Amicitia lui Alexandru Lahovari2 a fost pentru d. Take lonescu un mare noroc. Tanarul avea la inceputul carierei momente de ezitare; era incovoiat sub greutatea catorva prejuditii amagitoare, pe atunci dominante, risipite azi, gratie in mare parte puterii talentului. Tocmai in acele momente, cand trebuia presei o extrema bravura pentru a zdrobi o legenda inveterata, atunci cand tanarul sta la cumpana intre demodatul liberalism doctrinar si spiritul democratic modern, un mare amic ii intinse mana. Aceasta mana ii atingea fruntea cu bunatatea si simpatia ce trebuia unui talent adevarat; l-a redat lui, l-a dezlegat de indoiala. Vointa lui Take lonescu, astfel imbarbatata, s-a ridicat indata cu toata vigoarea. Rupand legaturile rutinei, el a intrat numaidecat pe calea larga, unde putea gasi loc liber de miscare, unde talentul lui superior se putea dezvolta fara preget, nici frau. in acele momente, incepe el, cu atat avant, frumoasa cariera, in aceleasi momente cresc, se pornesc, alaturi cu aplauzele admiratorilor, si primele scrasneli ale invidiosilor si ale calomniatorilor Tanarul acesta, care din randurile poporului putea singur, intre atati alti, sa se ridice asa de sus, gratie numai prestigiului eminentelor sale daruri, trebuia zdrobit, daca nu zdrobit, cel putin rasturnat, daca nu rasturnat, dar murdarit - de doua ori dusmanie: o data pentru meritele, inca o data pentru succesul lui. Daca l-ar fi ursit soarta sa straluceasca tot asa de mare in alte cariere, unde succesul talentului sa nu fi atarnat atat de puterea vointii, ca bunaoara in cariera artelor si literelor, desigur, tocmai superioritatea talentului i-ar fi fost cu mai mare primejdie, primul triumf ar fi fost semnalul nenorocirii, daca nu chiar al pieirii triumfatorului. Dar soarta l-a aruncat in cariera politica, unde vointa ajuta atat de mult talentului, asa ca urile invidiosilor, atatate de repeziciunea succesului, nu l-au putut nici rani, nici micsora. Take lonescu poseda o putere extraordinara de patrundere a lucrurilor, cel mai subtil tact fata cu oamenii. Observatorul deprins citeste cata adancime se ascunde sub zambetul afabil si mangaietor al acestui barbat de stat, zambet insotit totdeauna de o usoara clipire a pleoapelor. E figura unui camarad, baiat bun, in orice mediu s-ar afla, intre profesorii de universitate, intre barbatii politici, intre publicisti sau alegatori, intre artisti rafinati, intre diplomati sau intre simpli tarani. Dar sub trasaturile acestei figuri se intrevede, gata de aparare la orice nevoie, vointa cea mai hotarata si cea mai neclintita. Sufletul lui e o bogata claviatura. Toate tonurile pot dupa moment sa ia rolul dominant. Vesel student, diplomat iscusit, orator tot atat de eminent in dezbaterile parlamentare, sau academice inalte, in intrunirile zbuciumate si zgomotoase, jurnalist si publicist extrem de abil, eminent avocat calduros, amator de arte si litere, consilier bun al tronului, protivnic neobosit si cuminte, el imbratiseaza cu acelasi interes discutia, cu aceeasi aplicare; rezolva cu aceeasi patrundere toate chestiunile politice si sociale. Peste tot si oricand, aceeasi limpezime. Dintre toate aceste calitati, aceea care le pune pe toate in lumina si i-a inlesnit succesul, este talentul de orator; talent rar, in adevar peste putinta de tagaduit, de aceea, pana acum n-a cutezat nimeni a i-l disputa. Este ceva specific in cuvantarile lui, ca la toti oratorii mari, o nota personala care sfideaza orice metoda, fraza comoda, corecta si eleganta; limpezime desavarsita si niciun fel de pretentiozitate; toate astea intr-o limba romaneasca adevarat literara. Dar afara de partea exterioara, mecanica, el are, ceea ce e mai important la orator, partea interioara, pasionala, nota personala. La el apucaturile vehemente, pornirea bunului simt care lupta adesea revoltat, cruzimea spontana a dreptatii nedreptatite e foarte rara. In schimb insa, in cuvantarile lui fierbe violenta interioara, concentrata toata in structura expunerii si a argumentarii. Argumentarea la el lucreaza ca un fel de cleste care, dupa ce a apucat, strange, incetul cu incetul, cu raceala, fara graba, dar cu o cruzime care creste, creste mereu, pana sfarama. Cariera lui politica pentru moment nu poate fi socotita - este inca o avere de promisiuni, de aceea am spus dintru inceput ca a schita figura d-lui Take lonescu nu e o sarcina tocmai usoara. Cariera unui om de talent seamana cu brazda ce-o lasa in urma o luntre in imensitatea marii. Munca lopatarului se poate pretui numai dupa ce el a ajuns la tarmul hotarat. Cate primejdii il vor impresura pe omul de stat, cate promisiuni va indeplini el, jertfindu-se uneori pe sine spre a folosi totdeauna la ai sai si binelui public, toate atarna de atatea si atatea imprejurari, nenumarate si acestea ca valurile printre care a Dornit indraznetul luntras. Spre a birui imprejurarile si valurile, le raman, si unuia si altuia, puterea vointei, limpezimea mintii si nestramutata credinta in ei. Asta ; cariera talentului, asta va fi cariera lui Take lonescu. El d-abia a intrat in largul marii, pe valurile inalte; nimeni dintre irieteni ori vrajmasi, nici el insusi nu se indoieste de puterea alentului si vointei lui. La aceea ce spunea in 1888 d. Panu despre Fake lonescu, dupa atatia ani am putea adauga: Cum il vedem manand luntrea, vaslasul acesta departe are sa ijunga, si cand, intr-un tarziu, se va opri, el va fi fost o adevarata dorie pentru vremea si tara lui. 1908 |
|||
Pune poezia Take ionescu pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |