Pentru ca la dreapta tronului tau m-ai primit;
pentru drumul ce trece prin mine, fara sfarsit;
Pentru ca la dreapta tronului tau m-ai primit;
te-am iubit!
Pentru sangele ce mi-l spurca cel mai umil fiu al tau: Satan;
pentru ziua de vara, ce-i un bulgar de aur in an;
pentru Cer, pentru ger, pentru cercul de fier;
pentru tot ce ma-ndoaie, ma taie si ma despoaie,
fii binecuvantata dumnezeiasca ploaie!
Pentru suflet, ce-mi infloreste in jur, ca un cais;
pentru ca zavoarele fiintei mele le-ai deschis;
pentru ca una cu panza apelor m-ai facut
acoperind cu mine atat necunoscut,
te-am recunoscut!
Cruce de vant,
cu stoluri nevazute de suflete in brate,
te vad, de cate ori cobori peste pamant
De cate ori pamantul pornesc, tacuti sa-l sape,
(pamantul meu, pe care l-ai spanzurat pe ape)
si poposeste vreunul de-al meu, langa mormant,
te cant!
Te cant intr-o gradina cu balarii si Pace,
in care orice mort, sub lespezi, e-o panglica ce se desface!
|