Purtand vatui si vidre la sea, vanat usor,
In jurul lui boierii, haitasii, tot alaiul,
Pe urme iuti de zimbru, se-opreste Dragos Craiul
Abia strunind pe Molda de pasul lui Fuior.
Poteca e taiata: puhoiul. Roitor, Subt fumuri inelate adoarme-n vale plaiul Si Domnul de-l priveste si de-i asculta naiul, Se frang cetati in ochii lui vii de vanator:
Atunci, rupandu-i pumnul ce-i desclestat de vis,
Cateaua scapa, fuge, aluneca-n abis
Si-o-nghite raul Nimeni n-o smulge dintre valuri.
Caci in tacerea sarii, pe ape, tot mai rar, Departe, se aude intre-amandoua maluri, Prin liniste latratul, trecand ca un hotar.
|