Ion Milos
Nastere: 15 ianuarie 1850 Botosani
Deces: 15 iunie 1889 (39 ani) Bucuresti
S-a nascut la 16 februarie 1930 in localitatea Sutjeska din Banatul sarbesc.
A urmat Liceul Roman din Varset, a absolvit apoi Facultatea de Filosofie din Belgrad si Facultatea de Litere de la Sorbona.
Din 1959, prin casatorie, locuieste in Suedia, iar in 1964 se stabileste definitiv la Malmo, unde preda deopotriva franceza, sarbo-croata, suedeza si romana. Excelent cunoscator al celor patru limbi, Ion Milos a muncit o viata pentru cunoasterea si raspandirea marilor valori culturale ale acestor popoare in alte spatii lingvistice: a publicat antologii de literatura romana in Suedia, literatura suedeza la noi, literatura sarbo-croata in Suedia etc.
Printre alte traduceri, lui ii datoram excelente transpuneri din poezia lui Eminescu in suedeza; a tradus de asemenea in aceasta limba pe Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu si alti poeti contemporani. A deschis expozitii de pictura in Suedia si Romania, a publicat studii de filosofie si este, nu in ultimul rand, poet de limba romana, franceza, sarbo-croata (a publicat noua volume de poezii in limba romana).
Poezia lui Ion Milos trebuie vazuta neaparat ca parte integranta a vastei sale angajari cultural-literare. Raspandite pe intervalul a peste patru decenii, volumele sale de poezie in limba romana evidentiaza in primul rand contactul direct si permanent cu spatiul poetic vest-european: "este evidenta postura lirica lucida, detasata, marcata oarecum de autocenzura sentimentala specifica poeziei promovate, dupa al doilea razboi mondial, in tarile de traditie culturala neogermanica" (Virgil Mihaiu). Un spirit neoexpresionist planeaza asupra versurilor sale, cu o viziune totalizatoare blamand desacralizarea, supertehnicizarea anihilatoare, distrugerea tuturor valorilor umane. Este sentimentul atotputernicului "plans pe lume / Ca si cum bunul Dumnezeu ar fi mort" (Else Lasker-Schuller), cand, se intreaba poetul nostru, " O, constiinta, apa statuta / Cum sa ies / Din eternitatea asta de groaza / Cum sa ma apar?".
O alta orientare definitorie a poeziei lui Ion Milos este sentimentul acut al "patriei-mama". Tradus nu neaparat in sistemul prozodic popular, acesta evidentiaza un suflet ardent si chinuit, lucid si cu constiinta necesarei asumari a unui destin istoric nu prea fericit.
Deceland doar doua din constantele liricii lui Ion Milos, sa constatam in plan stilistic abandonarea metaforei, denudarea textului, exacerbandu-i acestuia functia denotativa, sau, cum observa criticul literar amintit, "un lirism la obiect, percutant, fara efuziuni inutile, fara zorzoane incapabile sa mai acopere goliciunea trista a realitatii". Funciar lapidara, poezia de expresie romaneasca a lui Ion Milos este o sublimare lucida a agoniei existentei.
Volume de versuri:
Muguri, 1953;
A venit un om, 1960;
Eterna aurora, 1977;
Samanta, 1978;
Tauri si melci, Cluj, Editura Dacia, 1982;
Nunti boreale, 1984;
Invitatie la o masa de ape, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985;
Iubirea si alte iubiri, 1993;
Amurgul frunzelor, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1993.
Poeziile Pe drumuri de lauri, Speranta si Cimitirul au aparut in volumul Tauri si melci, Cluj, Editura Dacia, 1982.
Poezia Neputinta a aparut in volumul A murgul frunzelor, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1993.
Citeste si:
|
|
