Tu pari o statua turnata nu-n bronz etern,
Ci-ntr-un metal,
Ce pana astazi n-are inca
Nici pret,
Nici nume,
Nici coloare —
Metal bizar, din care-artistul
Crea-n suprema inspirare
Icoana ultimei religii
Si-a ultimului ideal!
Tu pari o statua furata de-amantul tau dintr-un muzeu
In care-n vremile de-alt’data
Veneau batrani sa ti sa-nchine,
Ca pajii —
Ce mureau sub ochii rautacioaselor Regine
Sau ca Martirii-n adorarea trimisului de Dumnezeu!
Si-asa cum treci ingandurata de-a lungul strazilor pustii,
De-a lungul strazilor patate de-nsangerari crepusculare,
Tu pari o Venus de la Millo
Ce-si cata bratele,
Pe care
Cei morti le-au luat cu ei in groapa,
Sa nu le lase celor vii
|