Peste fereastra mea -
De la hotel -
Ma cert mereu cu murmurul rebel
Al Cernei -
Apa binecuvintata
Ce-mi limpezeste mintea turburata
De tot ce nu se poate sti -
Ca-ntr-un etern "A fi sau a nu fi"
Ma cert mereu cu Cerna Ma cert ca nu-mi mai spune - Din zece vorbe rele - Decit trei vorbe bune !
De ce ma tot priveste, cu-atita dusmanie ?
De ce nu-mi mai recita aceeasi poezie
Pe care Cerna, astazi
O face
Si-o ascunde
in murmurul rebelelor ei unde -
Nu ca-n trecut,
Cind ea mi-o recita
De cite ori fereastra mea
Se deschidea doar pentru ea ?
Azi
Cerna mea, nu-mi mai recita
Decit ecoul unui cartus de dinamita -
dinamita blestemata
Ce i-a zdrobit
Tot ce-a iubit -
Si poezia de altadata-,
Defuncta azi
Si-nmormintata
Si poezia viitoare,
Pe care ea, mi-ar fi cintat-o
Etern sub razele de soare !
Azi:.;
Poezia Cernei se ascunde
in burtile umflate si rotunde
Ale bogatilor, indestulati
Cu pastravii batrinilor Carpati
Si-ai repezilor ape care curg
Spre cel mai diavolesc amurg -
Amurgul ce-a schimbat in tragedie
Si cel din urma strop de poezie
Cu care-azi, Cerna de altadata
isi plinge apa binecuvintata
Si pastravii,
Pe care eu -
Mi-e martor bunul Dumnezeu -
Azi
Nu-i mai pling
Si nu-i mai cint
Decit pe propriul lor mormint !
|