lui Ion U. Soricu
M-am intalnit cu Iarna la Predeal
Era-mbracata ca si-acum un an,
Cu aceeasi alba rochie de bal,
Pastrata vara sus, pe Caraiman
Calatoream spre tara unde cresc
Smochine, portocale si lamai
Eram intr-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Si canapeaua rosie de plus,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coarda sub arcus,
Un vag susur de samovar rusesc
Si-am coborat in gara, pe peron,
Sa schimb cu Iarna cateva cuvinte
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm —
Din patria lui Ibsen si Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Si caldura,
Infriguratii cer Literatura
Si m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decat in tara unde cresc smochine,
Curmale, portocale si lamai,
Si din compartimentul meu de clasa I
M-am coborat ca un copil cuminte
Si m-am intors cu Iarna-n Bucuresti
O! Tu, sfatuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare esti,
Ce buna esti,
Ce calda esti!
|