Ecce homo

Eu sint o-mperechere de straniu
Si comun,
De aiurari de clopot
Si framintari de clape -
In suflet port tristetea planetelor ce-apun,
Si-n cintece, tumultul caderilor de ape

Eu sint o cadentare de bine
Si de rau,
De glasuri razvratite
Si resemnari tirzii -
In gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Si-n visuri, majestatea solarei agonii

Eu sint o-ncrucisare de harfe
Si trompete,
De lenese pavane
Si repezi farandole -
In lacrimi port minciuna tacutelor regrete,
Si-n ris, impertinenta sonorelor mandole.

Eu sint o armonie de proza
Si de vers,
De crime
Si idile,
De arta
Si eres -
In craniu port Imensul, stapin pe Univers,
Si-n vers vointa celui din urma Neinteles!