Tu, care-mi intri-n casa cu toamna fumurie,
Cu ziua ce se duce
Si noaptea ce-o sa vie,
in casa mea fii binevenita
Iata-mi casa !
intoarce doar butonul electric din perete Si-mprieteneste-ti ochii cu tot ce poti vedea, Caci casa mea e-ntreaga, de-acum, si casa ta . .. Fii prietena si sora cu hall-u si terasa, Cu treptele ce urca sub rustice covoare Spre sala de mincare Si-odaia de culcare,
Cu sfintii din icoane si mortii din portrete, Cu ciinele, ce-ti linge mansonul de-astrahan, Si cu pisica ,alba, ce toarce pe divan
Opreste-ti apoi ochii pe frunzele de laur in care se-ncadreaza, sanctificind decorul, Patronii mei - Triunghiul :
Iar pe comoda veche priveste-i cum stau gata
Sa-si paraseasca parca, de bucurie, rama, Un domn cu ochii-albastri si bucle brune : Tata ! . ..
Si-o doamna cu ochi negri si bucle blonde : Mama !
Tu. care-mi intri-n casa cu toamna fumurie,
Cu basmele bunicii
Si «Faptele diverse»,
in casa mea fii binevenita,
Pentru'mine
Si pentru-aceste chipuri, de praf si vremuri sterse, Ce te privesc din rame cu-aceeasi duiosie Ca-n zilele cind, toamna, soseam si eu cu tine.
|