Glasul morilor

Glasul morilor severe care macina Romanta
Zilelor de maine,
Glasul datator de paine,
Care-mbraca-n alb vesmant
Nazuinta si speranta.
Glasul morilor severe care-ngroapa
Si dezgroapa
De sub piatra-acelasi Cant,
Glasul morilor de apa,
Glasul morilor de vant,
Sa-l asculti de dimineata, pana-n seara,
Ore-ntregi si zile-ntregi,
Sa-l asculti supus ca-n clipa cand vorbeste inspirarea
Sa-l cunosti,
Sa-l intelegi,
Sa-l inveti pe dinafara
Si sa-l canti si tu cu apa,
Si sa-l canti si tu cu vantul,
Caci e glasul-n care Cantul
Plamadeste-ndestularea!
Iar cand noaptea amuteste glasul morilor,
Tarziu,
Cand prin scocuri, nemiscata, apa doarme ca-n sicriu,
Cand prin aripi vantul trece cu aceeasi nepasare
Suverana,
Ca prin panza zdrentuita-a unei nave,
Si cand piatra morii-ti pare
O pecetie domneasca
Dezgropata din arhiva prafuitelor hrisoave,
Tu sa te gandesti la graul care face sa-ncolteasca

Iarna,
De sub piatra morii, nazuinta si speranta,
Si sa-ti amintesti de glasul care macina Romanta
Zilelor de maine —
Glasul datator de paine!