Gotterdammerung

Ard Cristosii
Si Trecutul —
Arde parca lumea-ntreaga
Ce Nebun venit de-aiurea nu putu sa ne-nteleaga?
Ce-ndraznet aprinse focul ereziilor pagane?
Si ce nou Pr ofet veni-va sa cladeasca-n noi cuvinte,
Casa celui care n-are nici sfarsit,
Nici inceput?
Cine-o sa ne-nvete iara ce-am uitat —
Tot ce-am crezut?
Cine-o sa ne ierte noua ce-om gresit de-aci-nainte?
Cine-o sa ne-ndrepte pasii spre mai bine?
In razboi,
Cine-o sa ne poar te-armata spre victorii?
Si pe Mare
Cine-o sa le-arate calea iahturilor calatoare?
Cine-o sa ne-adoarma-n inimi teama zilelor de-apoi?
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
Si multimea-nspaimantata
Spre clopotnitele aprinse
Se-ndrumeaza grupuri-grupuri
Cei Cuminti privesc plangand —
Plang ca resturile unei colosale-armate-nvinse —
Iar Nebunul sta deoparte si zambeste fredonand:
— Götterdammerung!