Olgutei Crusevan
Deschide-mi poarta inimii pictata
Cu vermillon si-albastru de cobalt,
Si intra — fericita-nvingatoare —
In minuscula-mi “sala de-asteptare”
Pe-a carei pardoseala-mpestritata
Cu placi hexagonale de bazalt
Soparlele versifica la soare
Si viperele-nvata geometria
E tot ce mi-a ramas din maretia
Si nebunia fastului regesc
Cu care-as fi-ncercat sa te iubesc!
Alhambra-i azi o carciuma banala,
Venetia, o lama de cutit,
Canossa, o iluzie papala,
Si Muntele Maslinilor, un mit
Alege-ti, dar, tu singura trofeul
Ce te-ar putea despagubi de mortii
Cazuti in fata portii
Impodobeste-ti apoi gineceul
Cu zambete si plante otravite,
Si-n drumul nostru-aproape pe sfarsite
Da-mi cel putin speranta efemera
Ca-ntr-un apropiat istoric zori de ziua
Buna Clio
Ne va-mpaca definitiv sub piatra
Aceluiasi mausoleu meschin —
Eu, lopatar pe ultima-ti galera,
Tu, parodia marii Cleopatra!
|