In orasul cu trei sute de biserici,
De trei ani,
Suna clopotele-ntruna
Si orasu-i plin de lume
Ce se-ntreaba:
— Unde-i sfantul?
Unde-i sfanta fara nume?
Pentru cine suna-ntruna clopotele de trei ani?
Preotii-mbracati in negru, ca si cioclii,
De trei ani,
Incruntati privesc multimea alba adunata-n strada,
Preotii-mbracati in negr u pasarilor mari de prada
Tremura cand vad multimea razvratita de trei ani!
— Unde-i sfantul?
Unde-i sfanta fara nume?
Sa ne spuna,
Pentru cine suna-ntruna clopotele de trei ani?
Cui trimitem noi atatea lumanari
Si-atatia bani?
Unde-i sfanta iertatoare de pacate?
Sa ne spuna
Si-ntrebarile multimii razvratite
Se ridica
Ca si valurile marii framantate de furtuna,
Si-n orasul cu trei sute de biserici
Parca pica
Din vazduh amenintarea:
— Sa ne spuna sa ne spuna
. . . . . . . . . .
In orasul cu trei sute de biserici,
De trei zile,
Nu mai suna nici un clopot — nici un clopot de arama;
Si orasul cu trei sute de biserici,
De trei zile,
Pare-a fi pictat in dosul unui geam de panorama!
|