Trei cruci de lemn,
Trei cruci enor me de lemn, vopsit cu trei culori,
Pazesc pe marginea soselei fantana celor credinciosi
Trei cruci, pe marginea soselei,
Cu gesturi largi de maini bolnave,
Opresc din drum pe calatori
Si parca-s trei spanzuratori
De care-atarna trei Cristosi!
Or, intr-o zi,
Impinsi de-acelasi fatal si funerar indemn —
Ca doua-armate, puse una in fata alteia — Cumintii
Se intalnira cu Nebunii —
Copiii mortilor de maine se intalnira cu parintii,
Si-armatele-ncepura lupta la umbra crucilor de lemn.
Deoparte, f lutura stindardul Cr edintei —
Alb,
Curat,
Ca albul curat al florilor de nufar —
Iar tricolorul Nebuniei, inchis cu grija-n cate-un cufar
De craniu omenesc,
Sta gata sa-si desfasoare tricromia
La cea dintai ingenuncheare a albului imaculat
. . . . . . . . . . . . . .
Si-ntr-un tarziu —
Tarziu detot, cand luna-ti pare o caravana-ntr-un pustiu —
In locul crucilor ce-alt’data opreau din drum pe calatori
Se deschideau trei gropi enor me
. . . . . . . . . . . . . .
Si tricolorul Nebuniei adapostea pe-nvingatori!
|