Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-as fi vrut sa fiu !
Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,
Sau prea curind
Sau poate prea tirziu
M-am resemnat, ca orice bun crestin,
Si n-am ramas decit. .. Cel care sunt !
Sunt cel din urma strop de vin
Din rustica ulcica de pamint
Pe care l-au sorbit pe rind
Cinci generatii de olteni -
Cei mai de seama podgoreni,
Dintre mosneni
Si oraseni -
Stramosii mei, care-au murit cintind :
«Oltule riu blestemat
Ce vii asa turburat ?»
Dar Oltul i-a platit la fel
Cum l-au cintat si ei pe el
Si cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astazi, nu-l mai cint decit eu !
Pe mine, insa -
Ce pacat
Ca vinul vechi, de Dragasani,
M-a intinerit cu trei sute de ani,
Cind fetele din Slatina
Cu ochii mari cit strachina,
De cite ori le-am sarutat,
M-au blestemat
Sa-mi pierd cu mintile
Si datina,
Sa nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevarat,
Si ca sa fiu pe placul lor,
Sa le sarut doar la . . . culesul viilor,
In zvonul glumelor zvirlite-n vint
Pe care Oltul, cind le prinde -
Oricit ar fi de turbure -
Se limpezeste
Si se-ntinde
Cu ele pina-n Dunare !
La fel si eu, ca orice bun crestin,
Pe malul Oltului, cindva,
Ma voi intinde tot asa,
Cind cel din urma strop de vin
il voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia
Pahar strain !
Si-abia atunci voi fi cu-adevarat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
In vecii vecilor . . . Amin !
|