Pelerinii mortii

Sa nu va ajunga si iar sa va-ntoarca
In tara in care n-ati vrut sa traiti?
Cu ochii albastri, ca-albastrul senini,
De unde veniti, pelerini?
Ei tac
Sa raspunda nici unul nu vrea ;
Iar carciuma pare o cripta,
Si-n ea
Tacutii straini, cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrente si fetele supte,
Cu bratele goale si umerii goi,
Isi trec de la unul la altul paharul,
Si-n flacara scurta ce-o scapara-amnar ul
Par niste strigoi
— Hei! Mute fiinte,
Bizari pelerini,
Cu ochii albastri, ca-albastrul senini,
Spre care cetate pornirati — armata
De oameni cu cranii si maini de schelete,
Cu fetele albe ca albul perete
Si gura-nclestata?
Ei tac
Sa raspunda nici unul nu vrea
Pe cer o lumina s-aprinde, si-o stea
Coboara si-n sute de stele se-mparte
Si-n clipa aceea, tacutii strigoi
Se scoala gramada, ca-n ziua de-apoi,
Si pleaca cu toti mai departe