lui Anton Bibescu
S-a-nserat
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare
In bogatele-ti inele
Nu mai sufera — vasal —
Nici un suflet mineral,
Nici un gest de maini rebele
Nu mai turbura-nserarea
Ce-ascunde-ntre perdele
Sugr umandu-si respirarea
Pe tablouri,
Pe icoane,
Pe oglinda,
Pe sofa
Si pe rosia lalea,
Incrustata,
Ca o pata
De amurg, pe gura ta
Intre noi si restul lumii
S-a lasat ca o cortina
Agonia unei dare de lumina
Hai se punem capat glumei
Si, sub bratele troitei oltenesti de la Corcova,
Hai sa ne iubim in cinstea
Lui Giacomo Casanova!
S-a-nserat
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare
|