Plouase
Si soseaua-n vale
Incercuia ca un inel
Donjonul vechiului castel,
Impodobit cu sfinti de piatra,
Cu seniori si cu vasali,
Cu cerbi goniti de caini ce latra
Si-ntregul fast al vietii feodale
Cu castelanii ei medievali
Desi ne cunoastem de atatia ani,
Noi, totusi, parca nu ne cunosteam,
Ca ne priveam (nu stim de ce) cu ochi dusmani
Dar in donjonul vechiului castel
In care ne urcasem numai noi,
Fantoma unui cavaler in zale de otel
Ne-a strans deodata-n brate pe-amandoi,
Si-un zgomot de metal ne-a desteptat
Exact in clipa care ne sarutam
(Ca-ntr-un tablou)
In rama ferestrei fara geam,
Dar cu zabrele strambe si vechi de fier forjat.
Azi ploua iar la Bran
Ce zici?
Nu vrei sa revedem soseaua uda,
Donjonul cu ferestre mici
Si cavaleru-n zale de otel
Ce-asteapta dornic sa ne mai auda
Batand in poarta vechiului castel?