Prin garile cu FIRME-ALBASTRE

Doar trenul pleaca,
Trenul singur
Ne poarta nerabdarea muta,
Bagajul visurilor noastre
Si setea noilor senzatii,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantatii
De matraguna si cucuta,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Si garile cu fir me-albastre!
Doar trenul pleaca,
Trenul singur
Respira,
Cugeta,
Vorbeste,
Si-n forta aburilor canta
Viteza rotilor ce creste
Doar trenul singur se framanta,
El singur urca
Si coboara —
Reptila neagra ce-mprumuta
Aripi de liliac ce zboara
Si glas de cobe ce-nspaimanta!
Doar trenul singur se-nfioara
De-atata vesnica povara.
El singur poarta mai depar te
Pachetele-omenesti, culcate

Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
Pe banci de plus capitonate!
Doar trenul sufera ofensa
Sclaviei negrilor “ad-hoc”,
Ce poarta-n lectici mai depar te
Pe cei nascuti sa stea pe loc “
El singur,
El,
Si numai trenul,
Creeaza-n urma lui distanta
Monotonia
Si refrenul
Din care ne-adapam speranta
Toti calatorii spre mai bine
Si numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul stie-anume cine
Si cati din cei plecati aseara
Putea-vom maine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Sa-l presaram, din suflet iara,
Prin garile cu firme-albastre!