De ziua ta,
Desi nu te-am uitat,
Nu ti-am urat nimic din ce-ti uram
In cei trei ani de facultate,
Cand ne iubeam
Cu-adevarat
Nici “La multi ani cu sanatate”
Nici doctoratul in filozofie —
Un fel de loz castigator la loterie
Nici limpezimea mintii lui Socrate —
Batranul filozof, privit numai din spate
Si nici macar un nou amant,
Caci bietul Emmanuel Kant,
De cand cu tine-si incurcase
“Imperativul categoric”,
Sarmanul om de geniu, se desfilozofase,
De gradul unui sentiment pur anatomic!
Nu ti-am urat, dupa cum vezi,
Nimic din ce-ai putut sa crezi
Ca-ti va ura
De ziua ta
Un fost coleg de banca, pe care l-ai iubit
Atat cat tine flacara unui chibrit
In schimb,
In lipsa de-altceva,
De ziua ta,
Iti fac cadou inima mea —
Un lacat vechi, stricat si fara cheie
Cu care, insa, tu —
Cea mai sintetica femeie —
Te vei putea-ncuia, chiar fara voie,
Intr-un poem postum de Edgar Poe —
Al carui nume-adevarat e “Edgar Po”
Ca si cum l-ai citi, numai pana la “o”!
Si tot asa,
An dupa an,
Vom fi la fel
Pana cand, intr-o buna zi,
De ziua ta,
Nu vom mai fi
Decat un simplu-titlu de roman
Eu voi fi poate-acelasi cuc
Din batranescul ceas de nuc,
Ce-ti va canta :
“Brigitta mea,
Azi, octombrie,-i ziua ta!”
Iar tu —
Tu, care-ai fost candva
Brigitta mea —
Ca un portret de Don Francisco de Goya,
Vei sta-n perete nemiscata,
Surazatoare,
Muta
Si fardata
Si-n ziua aceea,
Ziua ta,
Va fi, vai! ziua altora!
|