Zi cu soare,
Dupa ploaie!
In odaiea mea — odaie
Alba,
Vesela
Si mica,
Cu parfum de levantica —
Bratele noastre se-ndoaie
Ca patru raze de soare —
Patru suliti paralele,
Ce patr und printre perdele
Infigandu-si in covoare
Varfurile lor rebele!
Nu mai plange, Mi-Tzu-Ko,
Ca-n gradina nu mai ploua
Si-n odaia mea cea mica,
Cu parfum de levantica,
Nu te mai mira de ce —
In rochita ta cea noua —
Pari a fi raza de soare
Ce-mi dadu buzna-n odaie,
Dornica de-o sarutare
Dupa ploaie!
Sterge-ti ochii
Nu mai plange
Mi-Tzu-Ko, tu nu ghicesti
Ca-n odaia mea cea mica
Cu parfum de levantica
Ce-ai fost ieri
Azi nu mai esti?
Si nu vezi ca Dumnezeu
Ne-a trimis un curcubeu,
Ca faptura noastra noua —
Despartita ieri in doua —
Azi sa ne-o-ntregim in soare
Ca-ntr-o zi de sarbatoare
Si s-o-ntindem pe sofa
Printre perne
Si covoare,
Ca si cum odaia mea —
Alba,
Vesela
Si mica,
Cu parfum de levantica —
Ar mai fi si-odaia ta?
Mi-Tzu-Ko, n-auzi?
Nu vezi?
Sau — ce-auzi si vezi — nu crezi?
N-azuzi tu cum suna ora
Fericirii-amandurora?
|