pictorului Jean Al. Steriadi
Ploaie
Ploaie
Ploaie
Ploaie multa,
Ploaie deasa
Ca beteala de mireasa
Plopii mei, scuipati de ploaie,
Se framanta
Si se-ndoaie —
Parca-ar vrea sa-mi intre-n casa!
Plopii ce-au crescut cu mine
Imi fac semne disperate
— Hai! Deschide-odata, frate,
Si primeste-ne-n odaie,
Ca-n odaia ta-i mai bine
Ca-n gradina noastra,-afara
Doamne
Cu ce ti-am gresit,
De-ai fost rau cu mine-aseara
Si m-ai pedepsit?
De ce-ai vrut ce nu se poate —
Sa ma cred cu plopii frate,
Frate fericit?
Doamne Doamne!
Ce sa fac?
M-am certat cu plopii-aseara
Si nu stiu cum sa-i impac!
Cum sa-i fac sa ma-nteleaga
Ca fratia ce ne leaga
Nu-i decat o vorba-n vant
Si ca plopul cand se-ndoaie
Cat sta teapan la pamant —
Chiar cand e scuipat de ploaie —
E mai viu si mai puternic
Decat omul din odaie,
Ce se stinge pe picioare
Ca un muc de lumanare
Intr-un sfesnic!
Ploaie
Ploaie
Ploaie!
|