lui Eugen Herovan
Prevad orasul pribegiei mele —
Nepretuit motiv de inspirare —
Cu-acelasi Voda Cuza tronand in piata mare,
Indurerat de-atatea vremuri grele
Stefan cel Sfant si-arata buzduganul
Cu care-nspaimantase intreg aliotmanl
Miron Costin letopisetu-si scrie
Cu sangele Moldovei — izvor de apa vie
In jiltul lui, Asachi — poet si fabulist —
Pledeaza si-astazi pentru “curentul latinist”
In fata teatrului, Vasile Alecsandri
Se-ntreaba ca Hamlet : “A fi, sau a nu fi?”
Mihai Kogalniceanu, la Copou,
Repeta un capitol istoric vesnic nou
Sarmanul Eminescu, intr-un cearsaf de baie,
Si-asteapta epigonii flamanzi ca sa-l despoaie,
Si-n timp ce turnul Goliei se-ntreaba ce sa faca —
Sa-si planga gloria defuncta sau sa taca —
Biserica — minune unica — Sfantul Sava,
Ea singura-ti surade, ca-si re’nnoieste slava!
Mahnit de-atatea regasiri in mine,
Imi lacrimeaza ochii de ciuda si rusine,
Si cum n-aud pe nimeni urandu-mi “noapte buna“,
Cobor tacut spre gara, cu Iasii mana-n mana!
|