lui Horia Oprescu
In rada portului,
La cheiul pe care astazi cresc castanii,
In rada portului, ce pare o lacrima-a Mediteranei,
Dorm trei galere ancorate de zeci de ani,
Dorm trei galere,
Ce poarta-n pupe incrustate
Trei nume spaniole :
Xeres,
Estremadura
Si-Alicante
Dorm tristele galere
Anii
Le-au putrezit pe jumatate,
Si lantul ancorelor grele
Le-a ruginit de mult in apa.
Furtunile fara de numar
Le-au inecat razbunatoare
Matrozii, unii dupa altii,
Iar capitanii
Dorm fiecare-n cate-o groapa
Sapata-n cate-un fund de mare!
Si-asa cum dorm, nedespartite —
Ca trei tovarase de lupta,
Ca niste suveniruri smulse indepartatului trecut —
Par trei sicriuri profanate
Din care mortii-au disparut
Cu-ntregile comori de aur
Si pietre scumpe —
Adunate
De cei ce le manau pe-Atlantic,
Din tar m in tarm,
Din val in val,
De cei ce le-ancorau cu grija pe coasta-Antilelor bogate
Si-n urma le-ndreptau cu graba —
Ca niste pasari albe-n zbor —
Din insula San-Salvador
Spre Spania —
Spre taciturnul si lacomul Escurial!
|