Romanta iahturilor

Sangele cu ploaia,
Rana cu zapada.
Iahturile rosii aduceau cu ele
Vaiete si lacrimi,
Flamuri sfisiate,
Scuturi gaurite,
Sabii ruginite
Si armuri patate
De noroi si sange,
Si figuri schiloade,
Mute
Si-ncruntate —
Mute ca sentinta luptelor pierdute,
Triste ca fantoma gloriei defuncte.
Iahturile negre aduceau cu ele
Linistea deplina,
Miros de tamaie,
De faclii de ceara
Si de flori funebre,
Pe catarguri doua f lamuri lungi de doliu
Si pe bord stigmatul stinsului orgoliu.
Dar dupa trei zile
Si dupa trei nopti,
Dupa trei apusuri
Si trei rasarituri
Iahturile negre mortii-si debarcara ;
Pe cand cele albe
Si cu cele rosii
Ancorele grele greu le ridicara
Si din port plecara

Dimineata-n clipa cand cantau cocosii.
Incotro?
Spre care tarmuri departate?
Incotro?
Spre care zari insangerate?
Incotro?
Spre care lupte-apropiate?
Unele spre dreapta,
Altele spre stanga,
Iahturile vietii iarasi au pornit
Dar in largul marii
Iahturile albe
Si cu cele rosii,
Iahturile celor infratiti cu marea,
Infratiti cu vantul
Si cu resemnarea —
Iahturile vietii
Naufragiara
Dimineata-n clipa cand cantau cocosii!